Distribuită, parcă, într-un rol de lider executiv, responsabil cu logica și cu deciziile tăioase, un rol contrastând cu partitura de bunic îngăduitor atribuită lui Biden, vicepreședinta desemnată s-a adresat în discursul ei minoritarilor, femeilor, dezvantajaților.

Le-a evidențiat, salutar, demnitatea și victimizarea, dar le-a periat frustrările și le-a justificat prejudecățile înfierând un prezumtiv „rasism structural” american, asociat de ea virusului corona, un rasism împotriva căruia „nu există un vaccine”.

Nu e clar ce-a vrut să spună Harris, de vreme ce nici pentru corona nu există încă un vaccin, iar afirmația ei sugerează, fals, că americanii ar fi pierduți.

Căci un rasism structural ar nega posibilitatea reformării societății americane prin măsuri liberale, progresiste.

Ar însemna că există obligația demolării structurilor atinse de rasism, eventual printr-o revoluție care să disloce din temelii cultura și societatea americană.

Progresism și moderație? Sau revoluție iacobină?

Acest discurs al Kamalei Harris e deci mai mult decât bizar. E incompatibil cu pretențiile de moderație care i-au oferit lui Biden câștig de cauză în alegerile preliminare, în fața unui socialist radical ca Bernie Sanders.

Apoi, dezminte flagrant teza rasismului „structural” propria ei carieră fulminantă sau cea a fostului președinte Obama, de persoane de culoare provenind din părinți imigrați care au escaladat în timp record toate treptele structurilor ierarhice americane.

Nu e deci clar deloc, cum se împacă sumbra ei viziune pesimistă și extremistă cu mesajul luminos al unificării, lansat de Biden simultan cu promisiunea de a combate frica, vrajba și tenebrele societății.

Nu mai putin suspicioase, contradictorii și parțial iresponsabile s-au dovedit discursurile unor susținători de marcă ai echipei Biden-Harris.

Care, neamendând explicit narațiunea „rasismului structural”, au sugerat, involuntar, că alegerile ar fi un proiect absurd.

În fond, de ce ar mai fi nevoie de un scrutin și soluții pragmatice, precum cele promise de Biden, dacă nu se poate schimba nimic decât printr-o revoluționară demolare iacobină a tuturor structurilor statului?