Mai mult, senatorii republicani au aprobat și refuzul lui Trump de a preda documente relevante necesare unei anchete legitime de destituire. Concomitent, ei au afirmat că președinții pot bloca audierea unor martori cruciali fără a păți nimic. Iar la următorul scandal - căci va exista un nou scandal - Trump va încerca din nou să blocheze probe și martori esențiali, toate cu binecuvântarea amicilor săi republicani. Senatul s-a scopit de unul singur. Această modificare a balanței puterii nu e temporară - ea consfințește o nouă ortodoxie cu privire la ce pot face președinții fără a fi pedepsiți.
Dacă Trump comite o infracțiune (cum și e acuzat că a comis, în mod repetat), el nu poate fi inculpat pe baza uzanțelor Departamentului de Justiție. Și dacă el va abuza din nou de putere cu intenții corupte, lacheilor săi din Senat le va reveni să-l tragă la răspundere printr-un proces de destituire - iar ei tocmai au eșuat în mod spectaculos să facă acest lucru, în ciuda faptului că el a comis cel mai flagrant abuz de putere din istoria recentă a Americii.
Poate că cel mai frapant aspect a fost momentul în care unul dintre avocații lui Trump, Alan Dershowitz, a argumentat că „dacă un președinte face un lucru despre care el crede că-l va ajuta să fie ales în interesul public, acel lucru nu poate fi acel gen de trafic de influență care poate duce la destituire”. Această logică - anume că dacă un conducător acționează cu o intenție coruptă pentru a câștiga, dar consideră că victoria sa este în definitiv bună pentru țară, atunci e în regulă - este logica despoților autoritari. E o logică otrăvitoare pentru democrație. (Între timp Dershowitz a încercat să bată în retragere de la propriile afirmații, dar asta nu poate schimba realitatea că el pare să fi surprins perfect filozofia care fundamentează în prezent gândirea senatorilor republicani.)
Recomandările noastre
