Viktor Orban, Péter Magyar / sursa foto: arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Ungaria este un stat care reprezintă cumva materializarea unul amalgam de dorințe, din care nu lipsește „nostalgia imperială”. Ajunși în Câmpia Pannoniei, maghiarii, strămoșii ungurilor au găsit acolo o populație latinofonă, „vlahii, ca păstori ai romanilor”, populație, care treptat a fost împinsă fie spre sud, spre Balcani, fie spre nord, spre Polonia. Goralii de la Zakopane din Polonia sau vlahii din Clisura Dunării sunt mărturia vie a ce s-a petrecut acum multe veacuri în urmă.
Regalitatea maghiară și statalitatea românească
Creștinarea maghiarilor sub Ștefan cel Sfânt sub ascultarea Romei și misiunea apostolică asumată de regii maghiari i-au adus în conflict cu populația latinofonă din spațiile intra-carpatic și extra-carpatic. Așa se face că izvoarele medievale vorbesc despre Diploma Ioaniților, despre colonizarea cavalerilor teutoni sau despre Bula de Aur a Sașilor, „Andreanum”. Regalitatea maghiară visa la controlul Transilvaniei prin aducerea de coloniști care să sufoce elementul autohton.
Peste Carpați însă, Țara Românească și Moldova vor deveni state de sine stătătoare în secolul XIV (după proclamarea independenței lor sub Basarab I Întemeietorul, respectiv Bogdan I), pendulând între Ungaria, Imperiul Otoman și Polonia.
Grupul de la Vișegrad și crearea imaginii „imperiale” a Ungariei
În 1335, Ungaria, Boemia și Polonia au format Grupul de la Vișegrad (Vișegrad este o citadelă fortificată în arealul actualei capitale Budapesta) menit să creeze un pol de stabilitate față de pretențiile Habsburgilor. Ungaria l-a avut la un moment dat în prima jumătate a secolului XV ca rege pe Sigismund de Luxemburg, care a fost și Împărat Romano-German.
Ungaria a fost parte a coaliției anti-otomane, doi nobili români, Iancu de Hunedoara, fiul său Matia Corvin ajungând să conducă la un moment dat Ungaria, primul ca guvernator, al doilea ca rege. Iancu de Hunedoara a fost și voievod al Transilvaniei moment în care a încercat să introducă Ungaria ca forță anti-otomană, mizând pe Transilvania.
Sursa foto: 127011016 © Vaclav Sonnek | Dreamstime.com
Iancu de Hunedoara a fost ultimul mare lider care s-a opus cu succes otomanilor lui Mehmet II Fatih care cuceriseră Bizanțul, prin bătălia de la Belgrad. Apoi, se știe, Habsburgii și otomanii doreau să controleze Ungaria, Ungaria fiind învinsă cu regele Ludovic II înecat în mocirla de la Mohacs. Nu doar Cetatea Severinului a dispărut sub loviturile lui Suleyman Kanuni - Soliman Magnificul ci și Ungaria, devenită vilayiet otoman până în secolul XVII.
În acest context putem plasa și lupta lui Mihai Viteazul pentru a crea Unirea Țărilor Române, pendulând între ambițiile otomane, ale împăratului romano-german Rudolf al II-lea și între ambițiile italianului maghiarizat Giorgio (Gyorgy) Basta de a deveni Principe al Transilvaniei, în locul Bathoreștilor care pendulau între Polonia Imperiul Romano-German și Imperiul Otoman.
Fernand Braudel considera, ca reprezentant al Școlii Analelor, școală istoriografică opusă Școlii de la Frankfurt, că Boemia, Polonia și Ungaria aveau o societate și o economie în perioada medievală târzie „după croială occidentală”, însă finisajul „lăsa de dorit”. Așadar, aceste state erau mai apropiate Vestului decât Estului.
Habsburgii și Hohenzollernii. Nașterea „visului milenar” al Ungariei
Ungaria a fost râvnită de Imperiul Romano-German și de competiția dintre familiile Habsburg și Hohenzollern care au făcut ca după 1809, până la 1866-1871, să apară și să concureze două Imperii, Habsburgic și German. Momentul 1848 a arătat că Ungaria a avut veleități de independență, pe care Rusia le-a pus la punct prin înfrângerea din vara târzie a anului 1849, la Șiria.
Cancelarul de Fier, Otto von Bismarck, la 1866 a înțeles să canalizeze naționalismul revoluționar maghiar spre o coabitare cu Habsburgii, decât spre o disoluție a Imperiului Habsburgic, pentru a se menține citadela Mitteleuropa, Europa Centrală. Așa a apărut Austro-Ungaria. Weltpolitik-ul împăratului Wilhelm II a aruncat lumea în vâltoarea unui război mondial care a dus la prăbușirea Imperiilor Rus, Habsburgic, German, Otoman, Europa devenind Europa Națiunilor.
Ungaria între comunism și nazism: de la Bela Kun la Horthy și la stalinism
Una din figurile respectate ale naționalismului maghiar, contele Istvan Tisza va fi asasinat pe 31 octombrie 1918. El era un adept al prevalenței maghiarilor în fața slovacilor, croaților, sârbilor sau românilor. A fost considerat un reprezentant al vechii ordini ce se dorea dispărută.
În 1919, Ungaria a aderat la comunism prin apariția troțkistului Bela Kun, avocat maghiar născut în Transilvania. România a intervenit militar în Ungaria pentru că atât guvernele naționaliste cât și cel revoluționar comunist contestau Unirea Banatului și a Transilvaniei cu România. În octombrie-noiembrie 1918, Banatul a fost republică sovietică.
Bela Kun se va refugia în URSS, va încerca să plănuiască în Germania o lovitură de stat troțkistă dar va sfârși asasinat din ordinul lui Stalim, în timpul marilor epurări politice îndreptate contra lui Troțki și adepților săi.
Desfășurările interne din Ungaria și Tratatul de la Trianon a pus capăt veleităților atât comuniste cât și celor imperialiste ale Ungariei. dar nu a putut frâna ascensiunea regentului Miklos Horthy cu o agendă revizionistă. Acesta, dintr-un calcul strategic s-a apropiat de Hitler iar Ungaria a fost până în martie 1944, un aliat al lui Hitler, apoi un stat-marionetă care apoi a trebuit să suporte ocupația sovietică, după Bătălia Budapestei.
În 1940, Ungaria a luat Transilvania de Nord-Vest prin Dictatul de la Viena, a pus mâna și pe Transcarpathia care aparținuse Cehoslovaciei, amiralul Horthy intrând în Târgu Mureș în septembrie 1940, pe un cal alb, în fruntea unei parade militare. Avea să scape în Occident, după ce fusese deținut în Germania de Hitler și a trăit în exil fără să dea socoteală pentru crimele din Ardeal.
1956 - Imre Nagy și revoluția
Destalinilizarea în URSS a dus la încercarea lui Imre Nagy de a construi un regim reformator, sovieticii ripostând dur, reprimând revoluția maghiară. Imre Nagy, arestat la Snagov în România, va fi executat iar Ungaria va fi condusă de Janos Kadar. Imre Nagy a fost o figură a reformismului comunist, idealizat de anti-staliniștii de la Budapesta.
Momentul 1956 a arătat clar că existau rezerve de curaj pentru „Vest” în Ungaria comunistă iar SUA vor acționa în consecință, spriinind dizidența maghiară și diaspora maghiară, ale căror efortui se vor intensifica în perioada 1985-1989.
Revoluționari maghiari anticomuniști în mijlocul clădirilor deteriorate din Budapesta, noiembrie 1956. Sursa foto: Wikipedia
Din 1956 și până în 1989, doar invazia trupelor Tratatului de la Varșovia a mai tulburat apele în Europa de Est, dar Ungaria a început să cultive relația cu SUA. În 1989, s-au demontat încă din primăvară fortificațiile de la granița cu Austria. Ungaria ca și Iugoslavia deveniseră state unde transfugii din România, în setea de libertate, fugeau din România lui Ceaușescu.
Revitalizarea Grupului de la Vișegrad, Soros și Diaspora maghiară
În 1991, s-a revitalizat Grupul de la Vișegrad, compus din Cehoslovacia (din 1993 Cehia și Slovacia), Ungaria și Polonia. Înainte de tratatul de la Maastricht din 1992, intrat în vigoare în 1993, care a creat UE, CEE lansase deja planuri economice pentru a ajuta Ungaria și Polonia, state încă sub regim comunist, dar a căror economie putea mai ușor să se apropie de „Vest”. Programul principal s-a numit PHARE, unde P și H erau acronime pentru Polonia și Ungaria (Pologne, Hongrie, Aide pour Reconstructuon Economique)
Maghiarii au avut o diaspora cunoscută încă de la momentul 1848. Armata revoluționară maghiară a lui Kossuth și-a răspândit ofițerii mai ales în SUA, dar și în alte state, unde, treptat, s-a creat o Diaspora militantă pentru Ungaria. Acesta a fost contextul în care în perioada interbelică s-a ridicat din Budapesta, George Soros care a ajuns în SUA devenind unul din miliardarii lumii.
Orban Viktor intră în scenă
În iunie 1989, când Janos Kadar murea din cauza unui infarct, la Budapesta, era dezgropat și reînhumat cu onoruri deosebite Imre Nagy. Un tânăr avocat, cu plete și discurs naționalist striga „Lăsați-ne să ne plângem morții”. Se numea Orban Viktor și era un militant reformator, anti-comunist. El va fi școlit apoi de către George Soros, care a deschis la Budapesta Universitatea Central-Europeană, pe care Orban, mai târziu, o va desființa când FIDESZ, partidul său intitulat suveranist-tradiționalist-creștin va prelua puterea și o va menține timp de 16 ani până în 2026.
Dar din 1991 și până în 2004, Ungaria va progresa, va adera la NATO după Summit-ul de la Madrid din 1997, va adera la UE în 2004. Orban Viktor va face un joc dublu între UE și Rusia, Orban Viktor strângând relațiile cu Rusia lui Vladimir Putin și China lui Li Peng, Xi Jinping, deschizând Ungaria investițiilor rusești, chineze dar și americane. La umbra FIDESZ va crește și câștigătorul alegerilor din 12 aprilie 2026, Peter Magyar.
Ce va face Peter Magyar?
Peter Magyar va căuta să se impună în acest curs al politicii maghiare. Cert este că UDMR din România va avea greutăți în a coopera cu el pentru că UDMR a fost sută la sută pentru FIDESZ și pentru Orban Viktor. Peter Magyar are 2/3 din fotoliile Parlamentului de la Budapesta, deci va face schimbări constituționale în țara vecină.
Deja a spus că relația guvernului de la Budapesta cu maghiarii din Diaspora se va baza pe „transparență”. Nu i-a iertat lui Orban Viktor sprijinul pentru partidul AUR condus de George Simion.
