Jurnalista Anna Politkovskaia s-a născut la New York, în 1958, într-o familie de diplomați ruși, a absolvit Jurnalismul la Moscova, a scris pentru revista rusească Novaia Gazeta din 1999 până în 2006, când a fost împușcată. A militat pentru drepturile omului, a scris despre implicarea Kremlinului în conflictele din Cecenia, a criticat regimul lui Vladimir Putin, după ce a vizitat zona de acțiune militară și lagărele cu refugiați din Cecenia. Și a murit împușcată, în cap și în piept, în liftul blocului în care locuia. Deloc întâmplător, după cum mărturisesc chiar anchetatorii, a fost ucisă în 7 octombrie, de ziua de naștere a lui „țarului” Putin.

Guvernul moscovit a negat, desigur, orice implicare în această crimă. Putin însuși a condamnat incidentul, dar a reușit să-i înfurie pe susținătorii ziaristei, afirmând că uciderea ei a făcut-o mai celebră decât era, pentru că puterea ei de a influența politica rusă era nesemnificativă, iar asasinarea ei a făcut mai mult rău imaginii Rusiei decât articolele ei critice.

Cu toate acestea, Anna Politkovskaia a fost doar unul dintre cei 24 de ziariști asasinați în Rusia, din 2000 până acum. Cazul ei a atras atenția publicului din cauza stilului de „asasinat plătit” și pentru că autoritățile nu au reușit să afle cine a ordonat crima. Novaia Gazeta, unul dintre puținele ziare independente din Rusia, are un renume primejdios deja: patru dintre jurnaliștii de acolo, printre care și Anna, au fost omorâți începând din 2001.  Activiștii pentru drepturile omului spun că uciderea ei demonstrează cât de fragil este statul de drept din Rusia. Într-un raport al Freedom House pentru anul 2013, în care au fost monitorizate 197 de state, Rusia este calificată ca o ţară a cărei presă nu este liberă, din cauza controlului strict al mass-media și a încercărilor de a cenzura blogosfera sau surse de informare din afară.

Ziarul la care lucra Politkovskaia încă mai desfășoară propria anchetă referitoare la moartea colegei lor. Atâta timp cât creierul acestei operațiuni nu este cunoscut, nu se poate vorbi despre dezvăluirea adevărului, spun familia, colegii și prietenii ei.

În Rusia, însă, este cam greu de spus adevărul până la capăt. Jurnalistul britanic Edward Lucas a scris, în 2008, o carte intitulată „Noul Război Rece. Rusia lui Putin și Amenințarea pentru Occident”, în care vorbește despre modul în care Rusia este condusă despotic de către Putin și oligarhii din jurul lui. Într-un articol recent, Lucas povestește cum fostul spion KGB a pus botniță disidenților, mai ales după ce s-a întors la Kremlin, pentru al treilea mandat, în 2012.

Lev Ponomariov, activist pentru drepturile omului, care a lucrat alături de Politkovskaia, spunea că în Rusia mulți oameni consideră că lideri de la putere au jucat un rol-cheie în asasinatul politic al Annei. „Sunt sigur că numele din spatele crimei nu vor fi făcute publice în acest regim. Pentru că ordinul a fost dat de membri ai elitei politice, nimeni nu va risca să spună adevărul, știind sigur că asta l-ar costa viața”, explica el.

Nerespectarea libertății presei este doar una dintre problemele Rusiei în prezent, din păcate. Lucas amintește că Putin a încălcat toate regulile pe care se baza securitatea europeană de decenii întregi. El și magnații săi - care învârt anul miliarde de dolari, bani  pe care îi spală la Londra - mituiesc, mint, înșeală, își fac propriile reguli în afara țării, iar acasă trimit în închisoare și persecută orice oponent.  Cei care încalcă regulile riscă să fie „eliminați”, pur și simplu. Un exemplu este Politkovskaia, altul, Alexander Litvinenko, fostul spion, care a dezertat și a fost asasinat de agenții ruși, pe străzile Londrei, cu poloniu radioactiv, în 2007.

Regimul lui Putin reprezintă o amenințare nouă și terifiantă, consideră criticii sistemului politic de la Moscova, pentru că, spun ei, statul este finanțat de crima organizată și marile corporații corupte, iar nucleul tare este fostul KGB. Este alimentat de lăcomie, paranoia și un mare dispreț pentru Occident. În opinia unor analiști, printre care și Lucas, Putin vrea să promoveze „trinitatea țaristă”: autocrație, naționalism și ortodoxism. Pentru că au o încredere oarbă în propriul destin, Putin și acoliții săi vor să reclădească măreția Rusiei, interpretată ca superioritate făță de orice țară din lume și ca nostalgie după imperiul sovietic.

Dar visele acestea s-ar putea să nu se împlinească, pentru că, în ultimele luni, criza ucraineană, anexarea Crimeii, posibila divizare a Ucraineii și stilul cinic și războinic al lui Putin au atras atenția liderilor europeni, care încearcă să găsească o soluție pentru a opri „cruciadele” Rusiei. Putin a demonstrat că este gata să facă multe lucruri pe care Vestul le consideră de neconceput și va accepta fără remușcări sancțiuni economice, dacă le consideră a fi în „interesul național” al țării. Și s-ar putea să fie pregătit să folosească forța la nevoie.