Apar, imediat, camerele de televiziune, care îi filmează hulpav, căutînd detalii, gesturi, figuri care să dovedească prostia în masă. Apoi, dau năvală postările pe Internet. Puzderia tastatorilor execută pe înapoiații care sărută racla, fără să își dea seama că inteligența infatuată de ”știință” este, de fapt, o prostie colosală. Revin, firește, furiile anticlericale, tema Catedralei, a orei de religie și a icoanelor în locurile publice. În timp ce pe internet ”dezbaterea” seamănă noapte, la fața locului apar reporterii. Ei transmit, continuu, același lucru: cîți oameni sînt, dacă s-au îmbrîncit sau nu, cîți au avut nevoie de îngrijiri medicale, ce chestii bizare s-au mai întîmplat pe la cozi, eventual dacă ar putea fi prinsă în cadru vreo față de prost care să bolboresească ceva superstițios, cîți jandarmi și cîte ambulanțe sînt mobilizate, cîte sarmale dă Primăria. Televiziunile cheamă în studio și oameni pe care îi prezintă drept ”experți în pelerinaje” să explice rapid ce-i cu această mișcare inexplicabilă de oameni, doar dacă mai rămîne ceva timp după extrem de importantele discuții despre Dragnea, Băsescu și Gorghiu. Invitații sînt, întotdeauna, sociologi sau psihologi, iar cei mai mulți dintre ei n-au mers niciodată într-un pelerinaj. De ce sociologii par a fi ”experții” adecvați, nu se știe. Poate pentru că fenomenul pelerinajului este socotit, în redacții, ”social” și, vezi bine, cine știe cel mai bine cum e cu socialul decît sociologul? Psihologii, însă, e clar de ce vin: de cîte ori moderatorul crede că are de ”analizat” ceva deviant ori greu explicabil în termenii normalității sale, precum o pensionară care vrea să se arunce de pe bloc, un copil care a dat foc școlii sau un deținut care își bate cuie-n cap, e chemat psihologul. Pelerinii sînt din aceeași categorie – ai nevoie de un psiholog ca să înțelegi ce i-a apucat. Așa știm noi, în marele secol luminat de știință: psihologul explică ce și cum, căci omul tot e psihologie. Uneori, mai sînt chemați și preoți să explice ce se întîmplă acolo – totuși, pelerinajul o fi el social, o fi el psihologic, dar are și ceva legătură cu credința religioasă, nu? Însă preoții sînt parte a problemei, așa că punctul lor de vedere este și el analizat de ”experți”.
Cu alte ocazii am argumentat de ce sociologii sînt, dintre profesioniștii științelor socio-umane, cel mai prost ”echipați” să înțeleagă fenomenele de natura pelerinajelor. E ca și cum ai pune o ființă anume construită să perceapă realitatea bidimensional să explice un fenomen care, prin natura sa, este tridimensional. Așa că, cei mai onești dintre ei, spun în cărțile lor despre pelerinaje că, de fapt, nu înțeleg ce anume îi face pe atît de mulți oameni s-o ia din loc, în pelerinaje și se limitează la descrieri reportericești. Totuși, pentru că le cere presa și trebuie să-și țină sus prestigul, nu se dau în lături de la explicații. Sociologice, firește. Unul dintre ”experții în pelerinaje”, citat de presa națională de cîte ori e cazul, zice așa, de pildă: ”Este vorba despre nişte oameni care-şi caută o cale, generaţia care are acum 60-70 de ani, oameni care au trăit preponderent sub comunism, au ieşit la pensie, unii dintre ei au şi puţini bani şi vor să facă acest pelerinaj. Pentru pelerinul care pleacă din sat este excursia anuală. Ei nu se duc în Grecia, Bulgaria, Spania la plajă. Asta este modalitatea lor de-a face turism. De multe ori mi-au spus pelerinele-femei că mai scapă şi ele de bărbat. Pelerinajele dau dependenţă. Dacă te simţi bine la o nuntă pentru că-ţi place să dansezi, te duci şi la a doua, la a treia“. Sfînta simplitate a ”expertului” înduioșează... În general, ”experții” studiază pe pelerini, cam cum studiau antropologii de-acum 100 de ani triburile papuașe ori amazoniene.
Cît îi privește pe pelerini, pe mine mă amuțește și mă impresionează pînă la lacrimi devoțiunea lor, precum și faptul că au, încă, deschisă urechea interioară pentru a auzi și a urma chemări atît de adînci și atît de vechi. Televizorul e prea mic și prea neputincios ca să poată reda măreția chemării căreia pelerinii îi răspund venind, iar ”experții” știu mult prea puține ca să poată explica nevoia de rugăciune a creștinului. Maica Egeria va avea mereu urmași, chiar dacă ”experții” nu prea înțeleg cum și de ce...
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
