Dacă aceste sentimente ar dispărea de la sine, n-ar fi o problemă. Dar prin repetiție, în cadrul unor campanii bazate pe instrumente sofisticate de manipulare, se transformă în atitudini: de la a nu purta mască, a o purta sub bărbie, sau cu nasul expus, la a râde de „tembelii” căzuți pradă „corona-conspirației mondiale”.

Am analizat în ultimele luni fenomenul, încercând să descopăr un lanț cauzal, și am descoperit un tipar. Nu absolutizez, căci nu am pretenția că am citit tot internetul. Însă cred că poate fi un motiv de meditație pentru toți cei care se întreabă cum de crește numărul îmbolnăvirilor, având în vedere apelurile numeroase la respectarea unor reguli simple. Sau care se întreabă dacă cetățenii care se consideră superiori deoarece sunt pe urmele „conspirației” sunt tembeli, sau doar pradă fricii, frustrării, tulburărilor emoționale.

Cum grosul planetei s-a mutat în primăvară online, propaganda s-a concentrat acolo, extrem de perfid. Pentru a agăța publicul terminat de spaimă, acesta trebuia mai întâi fidelizat. Așa că au fost activate, sistematizat, teme dragi publicului, vehiculate de toate școlile politice, teme reale, dar strict pentru a evalua reacția și a forma o masă critică: încălzirea globală, meritocrație, migrație, drepturile omului, bogații hulpavi, economia în colaps.

Fiecare dintre aceste teme conține o componentă de pericol, căci așa începe orice propagandă eficientă: prin teamă. Dat fiind faptul că din cauza temerilor, a nesiguranței, creierul nu mai este apt să discearnă, să se întrebe dacă sursele de informare sunt credibile, aceste campanii în care au fost folosite site-uri înțesate, ulterior, de fake-news au avut un rating enorm.

Când păpușarii acestei porcării au apreciat că s-a creat o masă critică, un public fidel și, mai ales, reactiv, printre locurile comune au fost introduse în discuție manipulări legate de raportări false, au fost inventați oameni plătiți să spună că s-au îmbolnăvit, teorii care spuneau că virusul nu e periculos, și că oricum, poate fi tratat cu niște pastile produse în Rusia.

Atunci a fost evident că războiul informațional este uriaș, motiv pentru care a început să fie combătut virulent. În acel moment, au fost activată altă divizie de atleți ai manipulării. Ajungeai să auzi, din gura unor oameni pe care-i credeai cu toate țiglele pe casă, că medicii care nu acceptă să falsifice date sunt dați afară, că legiștii contestă coronavirusul, că totul este o conspirație a companiilor farmaceutice care vor să vaccineze populația împotriva ei, pentru a face profit. Și ce să vezi, colac peste pupăză, că în acel vaccin se vor introduce nanocipuri, prin care omenirea va fi teleghidată să cumpere anumite produse.

Cu capul inflamat de mizerii propagandistice, oamenii au primit, atunci, a doua porție de minciuni: Uniunea Europeană este incapabilă să protejeze populația, deci este cazul unei „revoluții”. Sigur că, un om cu mintea limpede ar fi sesizat fractura logică: dacă virusul nu există, împotriva a ce trebuie protejată populația?

Dar cum receptorii erau deja anesteziați cu teoriile conspirației, s-a mizat pe faptul că riscul este minim. Și s-a mizat bine. Un om care nu crede că acest virus există, sau crede că există, dar e inofensiv, se va comporta ca atare. Va căuta să încalce regulile, își va pune mască doar când vede un polițist, va tuși sfidător în piață, va face chef la sfârșit de săptămână cu toți prietenii despre care nu știe cu cine au interacționat etc.

Puneți pariu cu mine că majoritatea coronascepticilor nu simpatizeză cu PNL? Nu puneți, că-l pierdeți! Dar oare cine-i manipulează?