Pentru mulți decidenți, Marea Neagră este o temă secundară în securitatea transatlantică. Lipsa de resurse a membrilor NATO a făcut ca inițiativele luate pentru consolidarea apărării teritoriale să fie limitate geografic după invazia Rusiei în Ucraina.
La acea vreme, statele baltice erau considerate prioritate. În loc să consolideze linia frontului NATO de la Marea Baltică până la Marea Neagră, Alianța și-a concentrat cea mai mare parte din energie și resurse pe nord-estul Europei, se arată într-o analiză publicată de Middle East Institute.
În timp ce regiunea Mării Baltice este extrem de importantă pentru NATO, această lipsă de concentrare asupra Mării Negre este regretabilă.
Regiunea contează pentru Statele Unite și aliații săi NATO. Marea Neagră găzduiește trei membri ai NATO (România, Turcia și Bulgaria) și două țări candidate la NATO care se confruntă cu ocupația parțială a Rusiei (Ucraina și Georgia). Legături importante de tranzit de petrol și gaze se întind prin regiune. Valabil și pentru cabluri de fibra optică importante și rute de transport.
Tactic, acțiunea Moscovei în regiune și militarizarea din Crimeea contribuie la obiectivul său de a face din Marea Neagră un lac rusesc.
Rusia a desfășurat 28.000 de soldați în Crimeea și a pornit un program masiv de construire a locuințelor, de restaurare a bazelor aeriene și de instalare de noi radare.
În plus, Rusia a desfășurat rachete anti-aeriene și anti-nave avansate care o avantajează în ceea ce privește controlul suprafeței și al spațiului aerian peste Marea Neagră.
Strategic, Rusia folosește Marea Neagră ca o trambulină pentru a contesta interesele americane din oricare altă parte a lumii.
De exemplu, Rusia și-a folosit prezența în Marea Neagră, în Crimeea ocupată, pentru a lansa și susține operațiuni navale în sprijinul președintelui sirian Bashar al-Assad.
În primele zile ale intervenției Moscovei în Siria, Moskva, un crucișător cu rachete ghidate al Marinei Ruse, a jucat un rol critic în apărarea aeriană a forțelor ruse. Sute de mii de tone de cereale și grâu au fost expediate din Crimeea în Siria.
Sute de călătorii au fost făcute între orașul port Sevastopol din Crimeea și baza navală rusă din Tartus, Siria, pentru a transporta echipamente și consumabile militare.
Aceeași analiză, preluată integral și de Tribuna Românească, afirmă:
„Din fericire, factorii politici se trezesc acum. Pentru SUA, trei țări de la Marea Neagră pot juca un rol important în prezența Americii în regiune: România, Georgia și Ucraina.
România este cea mai entuziastă dintre toate țările de la Marea Neagră din NATO cu privire la menținerea unei prezențe puternice în regiune. România a căutat să aibă relații militare, economice și politice strânse cu Statele Unite.
După cum menționează noua strategie națională de apărare a României despre relațiile România-SUA, „România își propune să consolideze cooperarea militară cu Statele Unite, nu doar ca o acțiune simplă derivată din statutul nostru de aliați, ci ca un obiectiv operațional care trebuie pus în aplicare pe teritoriul național”.
În ceea ce privește securitatea Mării Negre, România are, de asemenea, un rol special care servește drept confluență a Dunării. Acest rol este unul valabil, mai ales pentru că au fost înaintate propuneri de utilizare a accesului la Dunăre ca modalitate de creștere a prezenței NATO în Marea Neagră.
România și-a demonstrat capacitatea și dorința de a face un pas în față când contextul geopolitic o cere. După ce Rusia a invadat Ucraina în 2014, Bucureștiul a devenit un susținător vocal al integrității teritoriale a Ucrainei. Și a fost una dintre primele țări din Europa care a solicitat înarmarea armatei ucrainene în fața agresiunii ruse.
Chiar înainte de a deveni membru NATO, România a fost dispusă să sprijine operațiunile conduse de NATO în Balcani, oferind acces la spațiul său aerian. România a contribuit cu trupe la misiunea NATO din Kosovo.
Mii de trupe românești au fost dislocate în Afganistan și Irak pentru a sprijini operațiunile conduse de SUA și NATO în aceste țări. În prezent, România are peste 730 de soldați care operează în Afganistan.
De asemenea, baza aeriană Kogălniceanu este un hub important de logistică și aprovizionare pentru echipamentele și personalul american care călătorește în regiunea Orientului Mijlociu.
Peste Marea Neagră de România este Georgia, un alt partener important pentru SUA. După invazia rusă în Georgia în 2008 și ocuparea ulterioară a 20% din teritoriul său, Georgia și-a transformat armata și a fost fermă în sprijinul acordat NATO, precum și în sprijinul operațiunilor militare non-NATO conduse de SUA.
Georgia a contribuit cu mii de trupe în Irak și Afganistan și cu sute de soldați de menținere a păcii în Balcani și în Africa.
Chiar și cu invazia rusească și consecințele ei, Georgia nu a fost descurajată să se apropie de Occident. Acest lucru a făcut ca Georgia să contribuie net la securitatea transatlantică și are un rol cheie în orice strategie pentru Marea Neagră.
Georgia este importantă pentru SUA și NATO din trei motive.
În primul rând, Georgia este un aliat dovedit și de încredere în Irak și Afganistan. În 2012, când multe țări NATO s-au grăbit să părăsească Afganistanul, Georgia a suplimentat cu sute de trupe misiunea de acolo. În apogeul contribuției georgiene în Afganistan, Georgia avea 2000 de militari care operau în unele dintre cele mai periculoase zone din țară, în provinciile Helmand și Kandahar.
În prezent, Georgia are 870 de trupe în Afganistan, ceea ce o face cea mai mare contribuitoare non-NATO la misiunea de instruire NATO.
În al doilea rând, situată la Marea Neagră, Georgia se află într-o intersecție geografică și culturală crucială și s-a dovedit a fi importantă strategic din considerente militare și economice secole la rând.
Astăzi, Georgia își oferă teritoriul, infrastructura și capacitățile sale logistice pentru tranzitul forțelor NATO și cargo din Afganistan.
De-a lungul anilor, Georgia a modernizat aeroporturile și facilitățile portuare cheie din țară. Conductele de gaz cheie precum Baku–Tbilisi–Ceyhan, Baku–Supsa și Coridorul de Sud al gazelor tranzitează Georgia, la fel ca linii feroviare importante, precum Baku–Tbilisi–Kars.
Conductele de petrol și gaze sunt deosebit de importante pentru securitatea energetică a Europei și, prin urmare, pentru interesul NATO în regiune.
În al treilea rând, parcursul Georgiei spre democrație este un exemplu în regiune. De la recâștigarea independenței în 1991, după prăbușirea Uniunii Sovietice, Georgia a fost într-o călătorie constantă către democrație. De-a lungul anilor, succesivele guverne ale Georgiei au urmărit o agendă de liberalizare a economiei, de reducere a birocrației, combatere a corupției și de îmbrățișare a democrației.
Ca țintă a celui mai recent act de agresiune al Rusiei în regiune, Ucraina joacă, de asemenea, un rol important în ceea ce privește stabilitatea și securitatea la Marea Neagră.
Ucraina se află în mijlocul unei lupte naționale care îi va determina viitoarea orientare geopolitică: Occidentul sau Moscova. Rezultatul acestei lupte va avea implicații pe termen lung pentru comunitatea transatlantică și noțiunea de suveranitate națională. Încă din 2014, aproape 5% din suprafața terestră și mai mult de jumătate din linia de coastă au fost sub ocupația ilegală rusească în Crimeea.
Ucraina nu este membră NATO și, prin urmare, nu se bucură de garanția de securitate a Alianței, dar exact dorința Kievului de a se alătura instituțiilor precum NATO și UE au convins Rusia să invadeze Ucraina în 2014. Ucraina reprezintă ideea că țările din Europa ar trebui să fie libere să aleagă cum și de cine sunt guvernate și la ce organizații și alianțe internaționale doresc să se alăture. Nici o țară în afara Ucrainei, în acest caz Rusia, nu ar trebui să aibă drept de veto.
Cu timpul, Ucraina are potențialul de a deveni una dintre cele mai predominante puteri de la Marea Neagră. Statele Unite au investit și îmbunătățesc capacitățile maritime ale Ucrainei.
Din diferite motive, România, Georgia și Ucraina joacă un rol important la Marea Neagră. Statele Unite pot lucra mai îndeaproape pentru a-și îmbunătăți relația bilaterală și pentru a îmbunătății securitatea Mării Negre.
Pentru România, SUA ar trebui să identifice modalități de a-și spori prezența în domeniile terestre și aeriene din țară. Asta ar putea însemna trupe americane și avioane de luptă dislocate permanent în România. De ani de zile, mare parte din concentrarea SUA și NATO la Marea Neagră a fost în domeniul maritim. Deși acest lucru este important, domeniile terestre și aeriene nu pot fi ignorate.
Atât pentru Georgia, cât și pentru Ucraina, SUA trebuie să lucreze cu aliații NATO pentru a se asigura că ambele sunt ținute pe trasa către eventuala aderare la Alianță. În același timp, SUA ar trebui să colaboreze cu ambele țări pentru a-și îmbunătăți capacitățile militare.
Deși SUA nu sunt o țară la Marea Neagră, trebuie să fie o putere a Mării Negre. Pentru a face acest lucru posibil, Washingtonul trebuie să își consolideze relațiile cu România, Georgia și Ucraina. Asta ar face America, NATO și regiunea mai sigure”.