Pentru mulți decidenți, Marea Neagră este o temă secundară în securitatea transatlantică. Lipsa de resurse a membrilor NATO a făcut ca inițiativele luate pentru consolidarea apărării teritoriale să fie limitate geografic după invazia Rusiei în Ucraina.

La acea vreme, statele baltice erau considerate prioritate. În loc să consolideze linia frontului NATO de la Marea Baltică până la Marea Neagră, Alianța și-a concentrat cea mai mare parte din energie și resurse pe nord-estul Europei, se arată într-o analiză publicată de Middle East Institute.

În timp ce regiunea Mării Baltice este extrem de importantă pentru NATO, această lipsă de concentrare asupra Mării Negre este regretabilă.

Regiunea contează pentru Statele Unite și aliații săi NATO. Marea Neagră găzduiește trei membri ai NATO (România, Turcia și Bulgaria) și două țări candidate la NATO care se confruntă cu ocupația parțială a Rusiei (Ucraina și Georgia). Legături importante de tranzit de petrol și gaze se întind prin regiune. Valabil și pentru  cabluri de fibra optică importante și rute de transport.

Tactic, acțiunea Moscovei în regiune și militarizarea  din Crimeea contribuie la obiectivul său de a face din Marea Neagră un lac rusesc.

Rusia a desfășurat 28.000 de soldați în Crimeea și a pornit un program masiv de construire a locuințelor, de restaurare a bazelor aeriene și de instalare de noi radare.

În plus, Rusia a desfășurat rachete anti-aeriene și anti-nave avansate care o avantajează în ceea ce privește controlul suprafeței și al spațiului aerian peste Marea Neagră.

Strategic, Rusia folosește Marea Neagră ca o trambulină pentru a contesta interesele americane din oricare altă parte a lumii.

De exemplu, Rusia și-a folosit prezența în Marea Neagră, în Crimeea ocupată, pentru a lansa și susține operațiuni navale în sprijinul președintelui sirian Bashar al-Assad.

În primele zile ale intervenției Moscovei în Siria, Moskva, un crucișător cu rachete ghidate al Marinei Ruse, a jucat un rol critic în apărarea aeriană a forțelor ruse. Sute de mii de tone de cereale și grâu au fost expediate din Crimeea în Siria.

Sute de călătorii au fost făcute între orașul port Sevastopol din Crimeea și baza navală rusă din Tartus, Siria, pentru a transporta echipamente și consumabile militare.

Aceeași analiză, preluată integral și de Tribuna Românească, afirmă:

„Din fericire, factorii politici se trezesc acum. Pentru SUA, trei țări de la Marea Neagră pot juca un rol important în prezența Americii în regiune: România, Georgia și Ucraina.

România este cea mai entuziastă dintre toate țările de la Marea Neagră din NATO cu privire la menținerea unei prezențe puternice în regiune. România a căutat să aibă relații militare, economice și politice strânse cu Statele Unite.

După cum menționează noua strategie națională de apărare a României despre relațiile România-SUA, „România își propune să consolideze cooperarea militară cu Statele Unite, nu doar ca o acțiune simplă derivată din statutul nostru de aliați, ci ca un obiectiv operațional care trebuie pus în aplicare pe teritoriul național”.

În ceea ce privește securitatea Mării Negre, România are, de asemenea, un rol special care servește drept confluență a Dunării. Acest rol este unul valabil, mai ales pentru că au fost înaintate propuneri de utilizare a accesului la Dunăre ca modalitate de creștere a prezenței NATO în Marea Neagră.

România și-a demonstrat capacitatea și dorința de a face un pas în față când contextul geopolitic o cere. După ce Rusia a invadat Ucraina în 2014, Bucureștiul a devenit un susținător vocal al integrității teritoriale a Ucrainei. Și a fost una dintre primele țări din Europa care a solicitat înarmarea armatei ucrainene în fața agresiunii ruse.