Pentru mulți decidenți, Marea Neagră este o temă secundară în securitatea transatlantică. Lipsa de resurse a membrilor NATO a făcut ca inițiativele luate pentru consolidarea apărării teritoriale să fie limitate geografic după invazia Rusiei în Ucraina.

Astăzi, Georgia își oferă teritoriul, infrastructura și capacitățile sale logistice pentru tranzitul forțelor NATO și cargo din Afganistan.

De-a lungul anilor, Georgia a modernizat aeroporturile și facilitățile portuare cheie din țară. Conductele de gaz cheie precum Baku–Tbilisi–Ceyhan, Baku–Supsa și Coridorul de Sud al gazelor tranzitează Georgia, la fel ca linii feroviare importante, precum Baku–Tbilisi–Kars.

Conductele de petrol și gaze sunt deosebit de importante pentru securitatea energetică a Europei și, prin urmare, pentru interesul NATO în regiune.

În al treilea rând, parcursul Georgiei spre democrație este un exemplu în regiune. De la recâștigarea independenței în 1991, după prăbușirea Uniunii Sovietice, Georgia a fost într-o călătorie constantă către democrație. De-a lungul anilor, succesivele guverne ale Georgiei au urmărit o agendă de liberalizare a economiei, de reducere a birocrației, combatere a corupției și de îmbrățișare a democrației.

Ca țintă a celui mai recent act de agresiune al Rusiei în regiune, Ucraina joacă, de asemenea, un rol important în ceea ce privește stabilitatea și securitatea la Marea Neagră.

Ucraina se află în mijlocul unei lupte naționale care îi va determina viitoarea orientare geopolitică: Occidentul sau Moscova. Rezultatul acestei lupte va avea implicații pe termen lung pentru comunitatea transatlantică și noțiunea de suveranitate națională. Încă din 2014, aproape 5% din suprafața terestră și mai mult de jumătate din linia de coastă au fost sub ocupația ilegală rusească în Crimeea.

Ucraina nu este membră NATO și, prin urmare, nu se bucură de garanția de securitate a Alianței, dar exact dorința Kievului de a se alătura instituțiilor precum NATO și UE au convins Rusia să invadeze Ucraina în 2014. Ucraina reprezintă ideea că țările din Europa ar trebui să fie libere să aleagă cum și de cine sunt guvernate și la ce organizații și alianțe internaționale doresc să se alăture. Nici o țară în afara Ucrainei, în acest caz Rusia, nu ar trebui să aibă drept de veto.

Cu timpul, Ucraina are potențialul de a deveni una dintre cele mai predominante puteri de la Marea Neagră. Statele Unite au investit și îmbunătățesc capacitățile maritime ale Ucrainei.

Din diferite motive, România, Georgia și Ucraina joacă un rol important la Marea Neagră. Statele Unite pot lucra mai îndeaproape pentru a-și îmbunătăți relația bilaterală și pentru a îmbunătății securitatea Mării Negre.

Pentru România, SUA ar trebui să identifice modalități de a-și spori prezența în domeniile terestre și aeriene din țară. Asta ar putea însemna trupe americane și avioane de luptă dislocate permanent în România. De ani de zile, mare parte din concentrarea SUA și NATO la Marea Neagră a fost în domeniul maritim. Deși acest lucru este important, domeniile terestre și aeriene nu pot fi ignorate.

Atât pentru Georgia, cât și pentru Ucraina, SUA trebuie să lucreze cu aliații NATO pentru a se asigura că ambele sunt ținute pe trasa către eventuala aderare la Alianță. În același timp, SUA ar trebui să colaboreze cu ambele țări pentru a-și îmbunătăți capacitățile militare.

Deși SUA nu sunt o țară la Marea Neagră, trebuie să fie o putere a Mării Negre. Pentru a face acest lucru posibil, Washingtonul trebuie să își consolideze relațiile cu România, Georgia și Ucraina. Asta ar face America, NATO și regiunea mai sigure”.