Impresionantă seara vernisajului expoziției „Nedespărțite daruri”, de la Galeria Romană. Pentru câteva ore, galeria din inima Capitalei a devenit centrul artei bucureștene

Expoziția „Nedespărțite daruri ” nu este doar o invitație de a privi lucrările expuse pe simezele Galeriei Romane. Este o călătorie în istoria artei și arhitecturii românești. Este și o călătorie prin lume, lumea transfigurată de viziunea artiștilor români, de la New York, la Paris, Veneția, Balcic și așa mai departe. Și opriri în sate românești, la biserici, străzi, ferestre. Desene simple, sincere, din câteva linii, acuarele diafane, schițe apăsate, concrete, picturi. Fiecare are o poveste împletită din povestea vieții autorului și povestea monumentului, peisajului, obiectului renăscut, transfigurat pe pânză, pe hârtie, pe carton.

FOTO: Public numeros, pasionat și avizat la vernisajul expoziției „Nedepărțite daruiri”, de la Galeria Romană FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Ghidaj

Conferențiar Ioana Beldiman, istoric și critic de artă, a fost invitată să vorbească la vernisajul din 22 martie. S-a arătat impresionată și bucuroasă de prezența masivă a arhitecților și a iubitorilor de artă. „Expoziția se referă la cea de a treia artă desenul care unește cele două arte majore - arhitectura și pictura. Sunt lucruri pe care le știm din istoria artei dintotdeauna, dar ni le reamintim acum, când există un interes mai mic pentru desenul făcut de mână și nu numai, probabil, în școala de arhitectură, unde e normal să se folosească calculatorul, dar și în universitățile de artă”. Altădată, elevii arhitecți și elevii pictori aveau aceeași bază de plecare a formației și aceasta era desenul antic.

FOTO: Emil Ene, criticul de artă Ioana Beldiman, arhitecții Militza Sion și Marius Pandele, Monica Andronic

„Statuile grecești antice, după cum știm, și mai ales nudul masculin, capodoperele recunoscute ca atare, erau considerate modele estetice, canoane ale frumosului care trebuiau studiate. Desenul lui Ion Mincu, expus aici, este făcut după lucrarea «Gladiatorul Borghese » și reprezintă tocmai această fază a formației, când se făcea desenul după antic”, a spus istoricul.

Între concret și transfigurare

„Pictorul și arhitectul se află, uneori, în fața unor modele din natură similare, dar sunt cele două modalități diferite - și anume – arhitecții studiază fața motivului, forma, compoziția, se leagă de concret și acesta ar fi specificul desenului, care a fost în mod clasic ajutor în activitatea de proiectare. Desenul studiază realul și concretul”, spune doamna Militza Sion. În această linie se încadrează desenele pregătitoare; aș cita desenele lui Octav Doicescu pentru expoziția de la 1939 de la New York, desenele Henriettei Delavrancea-Gibory, care sunt desene de studiu; aș semnala desenul acuarelat, de Horia Creangă, care transgresează granițele unui simplu desen constatativ, iar aura de poezie pe care o degajă tehnica excepțională de folosire a culorilor de apă se apropie de calitățile unei lucrări de pictor”.

Istoricul de artă a vorbit despre lucrările arhitectului Militza Sion: „Nu mai este vorba de un desen constatativ, sunt lucrări încărcate de poezie”.

„Nu există barieră între arhitecți și pictori”

Arhitect Militza Sion (care, alături de arhitect Marius Pandele, s-a ocupat cu tot sufletul de realizarea acestei expoziții), a vorbit cu iubire despre înaintașii săi – de la întemeietorul arhitecturii românești Ion Mincu, până la arhitecții din zilele noastre.

FOTO: „Veneția, San Giorgio Magiore”, 2012, acuarelă/hârtie, arhitect Militza Sion

Arhive

„În spatele acestor desene pe care le vedeți, ce activitate extraordinară, ce viață închinată și arhitecturii, și artei! Este absolut impresionant. De exemplu, arhiva lui Octav Doicescu conține 8000 de piese. O piesă foarte interesantă este cea a lui Horia Creangă, arhitect prin excelență, cel mai important arhitect modern, care a creat școala de arhitecură modernă din România. Mai există doar câteva acuarele de Horia Creangă, realizate în anul 1919. El nu a lucrat tot timpul vieții, a avut o viață scurtă și s-a ocupat de arhitectură. Mai există trei sau patru la familie”. Cu dragoste și entuziasm Militza Sion i-a trecut pe toți în revistă, fiecare cu minunea sa, cu povestea sa.

FOTO: „Nedespărțite daruri” vă așteaptă la Galeria Romană, în bulevardul Lascăr Catargiu, numărul 1, în Piața Romană. Expoziția este deschisă până pe 9 aprilie 2016. Programul de vizitare este de luni până vineri între orele 10.00 - 18.00 și sâmbăta între 10.00 - 15.00.

Familie

„Trebuie să rețineți că este o expoziție limitativă. Drumul către artă este trecerea, transfigurarea și imaginarul. Nu există barieră între arhitecți și pictori. Facem parte dintr-o familie, pentru că arhitectura e și artă în același timp. Și are această șansă să ne dea o deschidere extraordinară către frumos, către artă, către transcendență”, a subliniat arhitect-pictor Militza Sion.

Darul lui Horia Bernea

Maestrul Paul Gherasim, cel care i-a inspirat pe realizatorii expoziției are un mesaj pentru arhitecți, pentru pictori, pentru privitori: „Legătura dintre pictor și arhitect este veche. Ceea ce-i unește, de la început, este desenul. Desenul ca disciplină a unei școli care și-a păstrat numele de Școala de Arte Frumoase. Cel mai potrivit exemplu este arhitectul Ion Mincu care (...) a studiat în această școală care se află și astăzi la Paris. Așadar desenul este temeiul legăturii despre care vorbim. Totuși, avem în vedere că s-au conturat în timp două discipline profesionale, iar asta nu înseamnă slăbirea vechii legături. De fapt, această legătură este cu mult mai adâncă și se numește poezia. În desenul pictorului vibrează culoarea. Pictura este scriere, linia caligrafiază suprafața unei pagini de hârtie sau a unei pânze albe.” O fereastră cât o viață. „Fereastra Mariei Țipoi”, 1977, ulei pe pânză, Horia Bernea. Este lucrarea care te întâmpină cum intri în expoziție. Cea care l-a inspirat pe artist se află la Muzeul Național al Țăranului Român. Într- un an, Horia Bernea, un mare iubitor al satului și al țăranului român, era pe undeva prin Hunedoara. „La un moment dat a văzut această fereastră pe care era evident semnul Crucii și a vrut să o cumpere. Oamenii aceia oricum își dărâmau casa. Bărbatul s-a învoit imediat, dar femeia s-a opus mult timp. Horia Bernea, nedumerit, a întrebat-o de ce. Iar femeia i-a răspuns: «Cum s-o vând? Toată viața am privit lumea de aici!». Un răspuns care emoționază și astăzi”, ne-a spus directorul Muzeului Țăranului Virgil Nițulescu. Acum, Fereastra lui Horia Bernea ne invită să privim lumea... transfigurată de arhitecți.

„Nedespărțite daruri” vă așteaptă la Galeria Romană, în bulevardul Lascăr Catargiu, numărul 1, în Piața Romană. Expoziția este deschisă până pe 9 aprilie 2016. Programul de vizitare este de luni până vineri între orele 10.00 - 18.00 și sâmbăta între 10.00 - 15.00.