„La Serviciul de triere de la Municipal a fost şi mai rău. Personalul de acolo aproape că-şi bătea joc de mine că nu ştiu că sunt însărcinată. Degeaba le spuneam că am acasă un băiat de peste 20 de ani şi ştiu ce înseamnă să fii gravidă, că mi-am făcut şi test de sarcină. Mi-au pus perfuzii şi nu mă credeau că nu mă lasă durerile. În cele din urmă, am făcut o ecografie intravaginală. Aşa s-a descoperit că aveam trei tumori. Una extinsă la splină, care nu se vedea, pentru că splina o îmbrăca pur şi simplu, alta la colon şi a treia la ovare. Aveam în abdomen 5,5 litri de lichid ascetic, cu toate astea niciodată nu m-a durut burta. Durerile persistau pe lateral, sub sâni”, a relatat, pentru EVZ, Cristina Bordianu.

 

„Frica ucide, nu boala”

 

Imediat s-a hotărât să meargă la Spitalul Polizu, la doctorul Nicolae Suciu, care a operat-o de urgenţă pe 8 mai 2013. Era în stadiul 3C, ştiut fiind că stadiul 4 este cel terminal. Trei luni şi le-a petrecut în pat. „Toţi credeau că mor. Veneau la mine ca pentru ultima dată. Băiatul meu mă încuraja cel mai mult. Îmi spunea să mă uit în oglindă să văd că nu arăt ca o femeie bolnavă. Familia m-a susţinut, rudele m-au îngrijit în toată perioada în care am zăcut în pat”, povesteşte Cristina. După operaţie, a urmat tratamentul cu citostatice la medicul Dragoş Median, dar cancerul a recidivat. Acum face tratament permanent. „Frica ucide, nu boala”, îi aminteşte Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC). „În boala asta trebuie să ai noroc de medici buni şi de tratament adecvat. În cazul meu a durat un an să găsesc oameni competenţi. Şi mama mea a murit de cancer la sân, aşa că, în cazul meu, poate fi ereditar”, spune Cristina.

 

În doi ani, două recidive

 

Alina Popescu începuse să aibă mari probleme cu constipaţia. Nici laxativele nu mai aveau efect. În plus, balonările şi durerile stomacale erau tot mai crunte. „Nici medicul de familie nu a bănuit nimic”, îşi aminteşte Alina. Avea doar 42 de ani, în februarie 2014, când la ecograf s-a depistat cancerul. Investigaţiile următoare au confirmat definitiv instalarea bolii. Tumora era atât de mare, încât nu putea fi operată. Era necesar un tratament. Medicul Gheorghe Peltecu, de la Spitalul Filantropia din Bucureşti, a tratat-o, iar după şase cure de chimioterapie a operat-o. După numai 10 luni, cancerul a recidivat, iar doctorul Dragoş Median i-a recomandat alte şase cure de chimioterapie. „În februarie anul acesta, boala a recidivat din nou. Am fost devastată. Niciodată nu am crezut că mi se poate întâmpla mie aşa ceva. Nu am avut niciun caz în familie bolnav de cancer. Doctorul Median mi-a dat speranţa să continui. Mi-a spus că boala nu trebuie să mă sperie, că noi doar completăm tratamentul din când în când. Familia mea era tare speriată. Am o fată, acum este în clasa a XII-a şi vrea să se facă medic. Mă consolează când vin de la tratament. Îmi spune că mâine voi fi mai bine, că nu am de ce să mă necăjesc. Mare suport am avut de la colegi. Toţi îmi dădeau mesaje de încurajare. Eu nu m-am pensionat, dar uneori nu mai fac faţă cu copiii mici. Sunt învăţătoare şi am clasă pregătitoare. Copiii mici sunt mai zvăpăiaţi, aşa că îmi iau concediu medical când nu mi-e bine”, ne-a destăinuit Alina”, care vine din Craiova la Bucureşti pentru tratament. Ea recunoaşte că nu a făcut nicio investigaţie ginecologică înainte de apariţia cancerului.

 

Anual, 1.020 de femei mor de cancer ovarian

 

Statistica mondială arată că un sfert de milion de femei sunt diagnosticate anual cu cancer ovarian. Acest tip de cancer cauzează cele mai multe decese decât oricare alt tip de cancer al sistemului reproducător al femeii: 150.000 de decese pe an. Nici România nu stă mai bine. „Anual sunt diagnosticate 1.850 de cazuri noi şi 1.020 de decese. Potrivit statisticilor, doar 45% din femei înving boala în primii cinci ani de la diagnosticare. Este o rată foarte mică, dacă este comparată cu rata de supravieţuire a cancerului de sân, de 89%”, spune Cezar Irimia, preşedintele Federaţiilor Asociaţiilor Bolnavilor de cancer (FABC). „Diagnosticat în stadii incipiente, rata de supravieţuitre la cinci ani este de 93%, dar, din păcate, doar 15% din cazuri sunt depistate la acest stadiu”, spune medicul oncolog dr. Dragoş Median. Specialiştii atrag atenţia asupra faptului că, adesea, simptomele cancerului ovarian sunt confundate cu alte boli, ce nu ţin de zona genitală. Doctorul Median susţine că simptomele acestei boli sunt confundate cu problemele gastrointestinale. Boala se manifestă prin creşterea circumferinţei abdominale, balonare persistentă, repetată şi de lungă durată, senzaţia de saţietate precoce şi dureri abdominale. Factorii de risc pentru declanşarea cancerului ovarian sunt vârsta, ereditatea, obezitatea, lipsa naşterilor şi alăptarea, apariţia menstruaţiei mai devreme de 12 ani şi a menopauzei la o vârtsă înaintată. „Asta nu înseamnă că femeile care nu au copii vor face cancer ovarian”, precizează doctorul Median.

 

Cinci întrebări pentru identificarea riscului

 

Site-ul invingemcancerul.ro a fost lansat de curând de FABC. Completând un chestionar cu numai cinci întrebări, oricine poate afla cât de crescut este riscul de a face cancer ovarian. Distribuţia acestuia poate salva viaţa multor femei.