Noile studii de specialitate cu privire la creierul uman arată un „cod secret” aflat în spatele funcționării memoriei pe baza unui tipar-cheie, iar acesta a fost descoperit prin scanarea encefalului. Creierele a nouă voluntari au fost scanate de cercetători, în timp ce au fost puși să rezolve sarcini ce implicau tocmai memoria de lucru, iar descoperirile sunt inedite.

Memoria de lucru este responsabilă de capacitatea oamenilor de a reține sau de a manipula informații pentru scurte perioade de timp.

Memoria de lucru, capacitatea creierului de a reține informații

Spre exemplu, memoria de lucru funcționează atunci când căutăm un număr de telefon în agendă, iar apoi ne amintim, pe scurt, secvența de cifre care formează numărul, ajutându-ne să-l identificăm rapid.

Derek Nee, profesor asistent de psihologie și neuroștiințe la Florida State University, transmite că cercetarea sa constituie un „pas fundamental înainte", în studiul memoriei de acest tip.

Vreme de decenii întregi, oamenii de știință au încercat să afle cum anume codifică encefalul amintirile de natură tranzitorie.

Teorie inedită cu privire la memoria de lucru

Una dintre teorii stipulează că memoria de lucru funcționează conform unor „depozite” speciale de la nivelul creierului, separate de o porțiune responsabilă de informațiile senzoriale venite de la organe precum nas sau ochi sau de amintirile din copilărie.

Derek Nee susținea o teorie complet opusă, anume că „nu există astfel de depozite speciale, conform Live Science. El explică faptul că memoria de lucru reprezintă un fenomen emergent, ce apare „atunci când reprezentările senzoriale și motorii sunt păstrate în preajmă pe măsură ce legăm trecutul de viitor".

Conform teoriei sale, aceleași celule cerebrale se aprind atunci când citim pentru prima dată un număr de telefon, dar și atunci când parcurgem acel număr din nou și din nou în memoria de lucru.

Noul studiu contestă ambele teorii

Studiul publicat în revista Neuron, pe data de 7 aprilie arată că memoria de lucru pare să funcționeze cu un pas mai sus decât colectarea informațiilor senzoriale, căci aceasta extrage doar informațiile relevante din mediul înconjurător, date care se stochează apoi într-un cod relativ simplist.

„De zeci de ani există indicii că ceea ce stocăm în [memoria de lucru] ar putea fi diferit de ceea ce percepem", arată Clayton Curtis, autorul principal al studiului, profesor de psihologie și științe neuronale la Universitatea din New York.

Curtis și coautorul Yuna Kwak, doctorandă la NYU, au folosit o tehnică de scanare a creierului numită imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), care măsoară modificările fluxului sanguin în diferite părți ale creierului.

Creierele a nouă voluntari au fost scanate de cercetători, în timp ce au fost puși să rezolve sarcini ce implicau tocmai memoria de lucru. Alături de voluntari, autorii au participat și ei la studiu, alegând să contribuie cu scanări ale creierelor lor, în timp ce rezolvau aceleași sarcini de lucru.

„Am prezis că participanții vor recodifica stimulul complex" - grila înclinată sau punctele în mișcare - „în ceva mai simplu și mai relevant pentru sarcina în cauză", spune Curtis pentru Live Science.

Memoria de lucru, o enigmă aproape rezolvată

Participanții la studiu au fost rugați să fie atenți la anumite sarcini de lucru, astfel încât, la finalul cercetării, activitatea cerebrală reflecta doar acele atribuții specifice urmărite, ignorând neesențialul.

Modelele de activitate cerebrală au apărut în cortexul vizual, acolo unde creierul procesează informațiile vizuale, dar și în cortexul parietal, o regiune cheie pentru procesarea și stocarea memoriei.

Ceea ce este crucial „este faptul că reprezentarea a fost abstractizată de la rețele [sau] mișcare la ceva diferit”.

„Domeniul va trebui să se îndrepte spre stimuli mai bogați care să se potrivească mai bine cu experiențele noastre vizuale naturale pentru a ne aduce de la laborator la utilitatea practică", a spus el. Dar, ținând cont de acest lucru, noul studiu încă „oferă o perspectivă nouă asupra a ceea ce înseamnă să reții ceva în minte pentru viitor.

Acest studiu, prin identificarea unui format de reprezentare care nu seamănă nici cu ceea ce a fost perceput, nici cu ceea ce va fi făcut, dar care poate fi citit clar din semnalele vizuale, oferă o privire fără precedent asupra acestei zone intermediare misterioase dintre percepție și acțiune", a spus Derek Nee.