Sfântul Isaachie a părăsit pustiul și a venit la Constantinopol pentru a apăra credința ortodoxă.

Întâlnindu-se cu Valens care pleca la luptă împotriva goților i-a cerut să deschidă bisericile ortodocșilor, altminteri va muri în război.

Pentru aceste cuvinte, luate de împărat ca o insultă și o amenințare a fost bătut și torturat, însă cuvintele sale s-au adeverit: Valens a murit pe câmpul de luptă, în Bătălia de la Adrianopole.

După moartea împăratului. Sfântul Isaachie a vrut să se întoarcă în pustiu însă a fost oprit de doi demnitari ai împăratului Valens, Saturnin și Victor, care l-au rugat să rămână pentru a ajuta Biserica.

În acest scop, i-au zidit două așezăminte pentru viața monahală în apropiere de Constantinopol.

Astfel, Isaachie a fost povățuitor și egumen al multor monahi și dascăl pentru mulți mireni, aducându-i pe toți pe calea mântuirii.

După trecerea la Domnul, a fost așezat de ucenicii săi în biserica Sfântului Mucenic Ștefan din Constantinopol.