Pus la colț de creștini și în mod special de comunitatea catolică din România, deputatul Iulian Bulai încearcă o reconciliere.
După ce episcopul de Iași, Iosif Păuleț, s-a dezis ferm de afirmațiile sale, Bulai reacționează, turnându-și cenușă în cap. Tot pe Facebook, de unde a pornit întreg scandalul. De data aceasta, deputatul își face „sua culpa”, afirmând că „mesajul meu cu ocazia Crăciunului a avut o menire de analiză socială și politică, nicidecum de încadrare teologică”.
Concret, useristul Iulian Bulai susține că a urmărit să pună în lumină proaspătă „misterul nașterii Pruncului, nicidecum să tulbur liniștea Crăciunului prin cuvintele mele, exprimate într-o notă poetică, nicidecum dogmatică. Repet gestul meu de acum trei zile de a cere iertare credincioșilor care s-au simțit lezați de mesajul meu și de a-i asigura de apartenența mea personală față de învățătura Bisericii, dincolo de derapaje prin expresii artistice”.
Apoi, în continuare, Iulian Bulai declară că, din punct de vedere al doctrinei politice, „susțin conceptul comunitarianist, care are la bază principiul catolic al subsidiarității. Sunt acasă în Biserica Romano-Catolică, iar valorile sociale ale acesteia, binele comun, politicile sociale, apărarea drepturilor fundamentale ale omului și exemplul papei Francisc sunt repere importante pentru mine. Nu mi-am pus niciodată în gând să provoc o discuție de Crăciun pe chestiuni de mariologie, ci despre implicare socială și politică. Rămân un susținător al exemplului maternității Mariei”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ca să fie și mai convingător, Bulai ne anunță că „ultimul pelerinaj marian l-am făcut anul acesta cu bicicleta, spre Cacica, Bucovina”.
În încheiere, deputatul USR ne urează ca „anul 2020 să fie un al implicării în comunitățile noastre - în județul Neamț și în toată țara, un an al dezbaterilor rodnice, al dialogului și toleranței, un an în care construim punți, nu ziduri, un an în care politicienii onești și profesioniști să exceleze la alegerile locale și parlamentare. Un an în care să nu mai existe exemple ca la Țăndărei. Un an în care copiii abandonați și institutionalizați din România să primească mai multă atenție. Un an în care fiecare astfel de copil ajunge într-o familie care să-l iubească”.
Recomandările noastre
