Democrație pe cumetrie sau cum a devenit votul un lux teoretic. Editorial de Ingrid Mocanu

„Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”, este un citat celebru al lui Mark Twain. Ce semnificație are votul? Ne întrebam noi, naivi, încă de pe când compatrioți de-ai noștri mureau la Revoluție (sau Lovitură de Stat, după Lazăr) pentru asta.

Aceasta ar fi rămas însă o întrebare retorică dacă nu ni s-ar fi explicat de curând de către Juncker, cu subiect și predicat, că ”Uniunea Europeană” se va asigura că, indiferent de rezultatele alegerilor din mai, candidații eurosceptici nu vor avea acces la funcțiile de conducere de la Bruxelles.

Așadar, ”Uniunea Europeană” reprezintă ceva, o entitate care știe mult mai bine decât noi, cetățenii ei, ce este mai bine pentru noi. Și se îngrijește zi de zi ca noi, cu votul nostru, să nu decidem nimic, căci oricum ”ea” știe cum să ia decizii. Cu alte cuvinte: mergeți voi la vot, că oricum NOI, ”Uniunea Europeană”, vom decide în numele vostru.

Și, în aceste condiții, să nu ne mai mirăm că în România, o mână de oameni gălăgioși, manipulați de o propagandă deșănțată, decid politica unor Guverne rătăcite sub fustele serviciilor ori că fostul șef al SRI stabilește direcții politice sau că fostul șef al SIE consiliază asumat un fost candidat la președinția României. Altfel spus, să nu ne mai mirăm de ce partidele noastre sunt simple extensii ale serviciilor secrete. Doar ele știu mai bine decât noi ce se cuvine să facem, cine să fie ales și cine nu, și tot ele comunică acest ”bine”, către o altă structură care pare din ce în ce mai ilegitimă, ”Uniunea Europeană”. Nici nu e de mirare de ce, mai nou, o televiziune publică de stat a Germaniei susține că partidul ce deține majoritatea în România este, de fapt, o grupare mafiotă și nici de ce șefa Guvernului nostru, membră a acestui partid, răspunde printr-o tăcere asurzitoare. De ministrul de externe, fost șef al unui serviciu secret, ce avea datoria să ia o poziție oficială, nici nu se cade să mai amintim.

OMS, stare de alertă la cel mai înalt nivel. Epidemia considerată urgenţă de sănătate

Facebook și TikTok, interzise de un mare angajator din România. Angajații sunt foc și pară

Ne spune asta și un Timmermans, cel ce va fi singurul candidat care va intra în Parlamentul European din partea partidului său cu procente sub marja de eroare în țara sa de baștină, dar care se vrea șef al Executivului European și pentru asta face orice, căci nici la el voința electoratului nu are absolut nicio valoare.

Afirmarea valorilor și principiilor naționale sunt considerate anti-europene, căci așa dorește propaganda să denumească opiniile pro-democrație, uitând să ne spună că niciodată în istorie o democrație nu s-a construit prin voința unor ”tătuci” care știu mai bine decât noi, electoratul, cum trebuie să fim conduși. Ceea ce fac acești ”puși cu degetul”, prin troc politic se numește dictatură, iar ”Uniunea Europeană” pare să se transforme în noua URSS pentru țările fostului bloc sovietic. Este demn de știut că numai doctrinele totalitare propovăduiau supremația opiniei unor lideri ”providențiali” asupra voinței populare. Și așa vom înțelege de ce noi, românii, nu suntem un pericol pentru ei, neavând partide suveraniste, naționaliste, căci imediat ce se naște vreo idee în capul vreunor cetățeni să creeze așa ceva, intervine ”statul de drept” să ”reinstaureze democrația” și îi elimină pe indivizi, prin fabrica DNA S.A. Doar așa grupul ilegitim care a acaparat puterea își poate conserva controlul în pofida votului.

Modelul încercat în România, un incubator experimental pentru Juncker și a(l)coliții săi, a avut succes, iar acum scopul este ca el să fie aplicat în restul statelor subordonate lor, ”stăpânilor” noștri. Și iată motivul pentru care kovesi devine substantivul definitoriu al eurotorționarului: cum s-ar mai ivi astfel de lideri europeni, cum ar intra în acțiune ”Parchetul European” și va garanta că ”Uniunea Europeană” va triumfa în a ne pune cu botul pe labe, pe NOI, cetățenii ei neascultători, cei ce ne-am fi permis cumva să votăm pentru interesele țărilor noastre.

Ce ar fi de răspuns la astfel de discurs ”politic”: ”Harașo sau heil, Juncker!”?