Decretul nr. 770 din 1967, prin care Nicolae Ceausescu interzicea avorturile, a fost prima sa decizie cu adevarat dictatoriala.
Decretul a creat generatia cu cel mai sinistru certificat de nastere din Romania.
EVZ va prezinta mecanismul care a dus la adoptarea unei decizii care a facilitat nasterea a aproximativ 2 milioane de copii, veniti pe lume pentru ca mamele lor si-au pierdut dreptul de a opta intre a mentine o sarcina sau a o intrerupe. Un drept pierdut printr-un decret dictatorial, care a dat nastere unei generatii ce pana la urma a ajuns sa construiasca o societate care functioneaza dupa legile democratiei.
Deveniti o generatie-cult pentru Romania, „decreteii” nascuti intre 1967 si 1970 au avut un destin paradoxal: sunt cei pe care dictatorul se baza sa construiasca Romania comunista, dar care pana la urma au semnat condamnarea la moarte a Epocii de Aur.
Prima decizie care anunta o dictatura crunta
Dupa ce si-au trait copilaria si adolescenta in spiritul PCR, si-au lasat revolta sa rabufneasca in decembrie 1989, pentru ca si-au dat seama ca Romania pe care voiau ei s-o construiasca era alta: cea eliberata de dictatura, de teroare si de cenzura.
Prinsi intre incertitudinea de a nu sti daca au ajuns sa traiasca pentru ca parintii lor i-au dorit sau pentru ca au fost constransi sa-i aduca pe lume, decreteii lui Ceausescu au fost, de fapt, produsul primei sale decizii cu adevarat dictatoriale. Venit la conducerea PCR de doar un an si perceput initial ca lider al aripii progresiste din partid, Nicolae Ceausescu a dat, in 1966, semnalul a ceea ce avea sa urmeze: 24 de ani de decizii arbitrare.
O solutie unica
Istoricii, analistii politici si chiar cineastii au incercat sa explice aparitia decreteilor. Cea mai vehiculata teorie este aceea potrivit careia Ceausescu a incercat sa impuna o noua doctrina: a Omului Nou, fiu al partidului si soldat credincios al sistemului. Documentele din arhivele Comitetului Central al PCR, publicate in premiera de EVZ, demonstreaza insa altceva: pe Ceausescu nu-l interesa calitatea cetatenilor Romaniei, ci doar numarul lor.
Ii era indiferent daca poporul este atasat de ideile lui sau daca le intelege. Tot ce conta era sa fie numeros, iar restul putea fi constrans sa devina. Obsedat de scaderea populatiei, Ceausescu a gasit cea mai „simpla” solutie: interzicerea avorturilor.
LEGALIZAREA
Povestea cu final asteptat a decretului
Decretul nr. 770/1966 are o istorie scurta. Conducerea PCR, reunita in Comitetul Central prezidat de Ceausescu, a discutat despre interzicerea avorturilor in doua sedinte: una desfasurata pe 2 august, cealalta pe 27 septembrie 1966. Douazeci de tovarasi, toti barbati, au decis, atunci, soarta a milioane de femei.
De fapt, asa cum era traditia in sedintele CC, decizia colectiva era doar o formalitate, pentru ca hotararea fusese luata dinainte si apartinea unui singur om: Nicolae Ceausescu. Sedintele liderilor comunisti deveneau astfel doar pretextul pentru ca toti ceilalti sa „serveasca” argumente pentru sustinerea conducatorului.
In tot acest joc erau si pioni secundari, de obicei diferite comisii, inventate tot ca sursa de argumente in favoarea ideilor lui Ceausescu. Asa s-a intamplat si in cazul Decretului nr. 770: mai multe „colective” coordonate de Ministerul Sanatatii si Prevederilor Sociale au pregatit, la sfarsitul lunii august, intre cele doua sedinte de CC, un „Studiu privind situatia natalitatii din RSR si propuneri de masuri pentru redresarea natalitatii din tara noastra”.
Concluziile raportului ii veneau manusa lui Ceausescu, pentru ca solutiile din acesta erau exact ce asteptau „imbunatatirea legislatiei in vigoare in problema intreruperilor de sarcina, Codul Familiei, Codul Muncii si altele”.
Dupa doar doua zile, pe 29 septembrie, in Monitorul Oficial avea sa apara un alt decret, pentru modificarea Codului Penal, care pedepsea cu ani grei de inchisoare pe „acela care, prin orice mijloace, provoaca intreruperea cursului sarcinii”.
VEZI AICI FACSIMILE CU DECRETUL
DECRETUL SE ADOPTA
„Tovarasii”, derutati de obsesia lui Ceausescu
Discutiile din Comitetul Central, pastrate in stenogramele de la Arhivele Nationale, arata ce intelegeau sefii comunisti din actul pe care il laudau in fata lui Ceausescu.
La sedinta din 27 septembrie, terminata cu adoptarea Decretului nr. 770, Alexandru Barladeanu avea o dilema: „Vreau sa intreb cum se vor petrece lucrurile. De pilda, este un spital rational, cu medici tineri, si vine o femeie noaptea, cu hemoragie. Medicul, la nivelul priceperii lui, se gandeste sa-i faca interventie. A doua zi si procurorul, si medicul legist spun ca puteai sa opresti aceasta hemoragie si fara sa faci interventie. Oare asta nu-l va face pe medicul respectiv sa spuna: eu incerc altceva, moare femeia, dar nu fac intrerupere de sarcina”.
Medicii devin infractori
„Tov I. Moraru” ii oferea raspunsul: „Prin aceste cazuri de urgenta se pot ascunde intreruperi de sarcina clandestine. Deci, trebuie sa se stabileasca, pentru ca este deja o infractiune efectuata si medicul vine si face o operatiune de necesitate pentru salvarea vietii femeii, dar a fost deja un act infractional savarsit si trebuie pedepsit”.
O alta nelamurire a tovarasului era legata de metodele pe care femeile le-ar fi putut folosi pentru a intrerupe sarcina. „Care sunt aceste mijloace avortive? Chinina este mijloc avortiv?”, intreaba tot Barladeanu. „In masura in care este toxica pentru organism, in general”, il „lamureste” Moraru.
In mod previzibil, decretul care avea sa condamne femeile din Romania la maternitate fortata sau la avorturi cu risc mortal pentru urmatorii 23 de ani a fost adoptat fara probleme. In aceeasi sedinta din septembrie ‘66 in care au adoptat decretul, membrii CC au incropit si o strategie suplimentara pentru cresterea natalitatii, insa tot pe principiul restrangerii libertatilor oamenilor: „Sa se majoreze taxa de timbru la divort. Propun sa introducem impozitul de celibatar. Asta ne-ar da circa 900 de milioane de lei”, a ordonat Ceausescu si, inca o data, nimeni nu l-a contrat.
Peste doar cateva saptamani avea sa intre in vigoare decretul prin care persoanele necasatorite urmau sa plateasca un impozit suplimentar pentru „vina” de a nu-si fi gasit inca jumatatea.
AVORT - PROSTITUTIE
Verdict dupa o jumatate de ora
Decizia de interzicere a intreruperilor de sarcina, devenita efectiva de la 1 noiembrie 1966, era previzibila inca de la sedinta CC din 2 august. O sedinta care a durat aproape 3 ore, iar despre scaderea natalitatii s-a vorbit doar o jumatate de ora. Suficient pentru ca Ceausescu sa proclame: „Cred ca trebuie sa punem imediat capat intreruperilor de sarcina”.
Liderul PCR era de-a dreptul indignat de faptul ca, in 1965, avusesera loc peste un milion de avorturi. „Dupa parerea mea, prin decretul de legalizare a avorturilor (adoptat in 1957 - n.r.), noi am legalizat prostitutia prin avorturi si prin ingaduinta la divorturi.”
Furia lui Ceausescu pe cei care divortau nu i-a ocolit nici pe „tovarasii” din CC: „In America, Rockefeller n-a putut candida la presedintie pentru ca a dat divort si s-a recasatorit, iar la noi avem prea multi tovarasi care primesc prin telefon divortul”.
CONCLUZIE
„Un experiment criminal”
Istoricul Stejarel Olaru crede ca aparitia Decretului nr. 770 a fost primul semnal ca in Romania urma un adevarat sistem dictatorial. „Mecanismul era simplu, devenise legal printr-un decret si propaganda comunista a stiut sa-l imbrace cu o aura morala.
In realitate, episodul „decreteii” a facut parte din procesul continuu, de fapt un experiment criminal comunist, care se numea „crearea omului nou”, completat cu intentia de a se face discret o purificare rasiala.
Militia si Securitatea, instrumentele partidului, si-au facut treaba bine, astfel incat femeile faceau avorturi neasistate profesionist si cu ajutorul metodelor traditionale, ceea ce a dus la moartea a peste 10.000 de femei in perioada 1966, anul decretului, si decembrie 1989. Estimarea acestor decese este sumara, probabil ca numarul victimelor este mai mare”, crede Olaru.
Cititi si:
Decreteii, generatia cu stea in frunte
Intrecerea socialista a natalitatii
Mandria de a fi decretel Spuneti-va povestea
Recomandările noastre
