Serhii Plokhii, istoric din Ucraina, a vorbit despre importanța deciziilor pe care le va lua țara sa și care vor avea urmări pentru toate statele ce au făcut parte din URSS.

Serhii Plokhii și-a dedicat viața studierii istoriei Ucrainei, dar a experimentat-o și direct. De aceea, scrierile sale reflectă în profunzime istoria complexă a Ucrainei, dar și a Europei de Est. Dovadă în acest sens este cartea sa intitulată "Porțile Europei: trecutul și prezentul Ucrainei", titlu în care descrie modul în care amestecurile dintre culturile slavă, occidentală și estică au definit identitatea și compoziția politică a țării sale până în prezent.

Deși publicația originală în limba engleză datează din 2015, "Las puertas de Europa" a fost actualizată și publicată în spaniolă de Peninsula Iberică în 2022. Plokhii, director al Institutului de Cercetare pentru Ucraina de la Universitatea Harvard, și Mihailo S. Hrușcevski, profesor la aceeași instituție, au decis încă de la prima ediție să facă o trecere în revistă la distanță a importanței țării lor în istoria lumii, în pofida puținelor cunoștințe pe care le au despre aceasta. De la Herodot din Grecia antică, Plokhii povestește evenimentele prin care a trecut Ucraina, care, la rândul lor, reprezintă rădăcinile înțelegerii actualei invadări rusești a țării.

Avertismentul unui istoric din Ucraina

Cea mai veche origine a țării poate fi situată în regatul medieval al Rusiei Kievene, dar proiectul național ucrainean este contemporan cu cel al altor țări europene. În anii 1830 și 1840 se situează perioada în care putem începe corect să vorbim despre Ucraina ca națiune. "Ceea ce vedem astăzi în Ucraina este o națiune politică în care se vede loialitatea față de instituțiile țării. Integritatea țării nu este direct legată de limbă", adaugă Plokhii, despre țara sa. Acolo au coabitat și alte culturi slave, precum belarușii sau rușii, care împărtășesc teritoriu și istorie, dar de-a lungul timpului și-au definit propriile identități naționale. Au existat și alte minorități, precum evreii, polonezii sau tătarii din Crimeea.

"Ucraina a jucat un rol foarte important în dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991. A fost singura republică din Uniunea Sovietică care a organizat un referendum pentru independență. Acesta a avut loc pe 1 decembrie 1991, iar peste 92% dintre cei care au participat la referendum au votat pentru independența țării lor", amintește Plokhii. La câteva zile după consultare, Uniunea Sovietică s-a prăbușit, dizolvată de liderii republicilor Rusia, Ucraina și Belarus.

De atunci s-au definit două tendințe în spațiul post-sovietic. Prima a fost încercarea Moscovei de a menține controlul asupra acelor republici care formau cândva URSS prin alte legături politice și economice, în primul rând cu Ucraina. A doua a fost încercarea Ucrainei de a-și trata "independența ca pe o independență reală", după cum explică academicianul ucrainean. Și este o idee pe care, de atunci, Serhii Plokhii a văzut-o și o vede cu privire la țara sa: "Calea pe care o urmează Ucraina o va defini în mare măsură pe cea a restului spațiului post-sovietic".

Cea mai recentă carte a lui Plokhii se referă la prezent, la fel ca și alte titluri ale sale, precum "Nuclear Madness: A History of the Cuban Missile Crisis" (Turner) sau "Cernobîl. Povestea unei tragedii" (Penguin). În cursul invaziei ruse a Ucrainei, una dintre temerile adăugate la ceea ce implică războiul a fost amenințarea cu utilizarea armelor nucleare. Plokhii subliniază că, în criza din 1962, ceea ce a ținut escaladarea la distanță a fost teama de "distrugere asigurată reciproc".

Un război ce a fost nuclear din prima zi

"Războiul din Ucraina a devenit nuclear din prima zi, odată cu preluarea de către Rusia a centralei nucleare de la Cernobîl", explică Plokhii, născut în orașul rus Nijni Novgorod, când Uniunea Sovietică încă mai exista, dar crescut la Zaporijjia, în centrul acestui război din cauza centralei sale nucleare. Pentru Plokhii, "amenințarea nu este o repetare a Cernobîlului, când reactorul a explodat de la sine, ci o repetare a situației de la Fukushima, unde accidentul s-a produs în urma unui tsunami, care a întrerupt alimentarea cu energie electrică din exterior către centralele nucleare". Totuși, ceea ce a rămas neschimbat timp de 60 de ani sunt cele două superputeri nucleare: Rusia și Statele Unite.

Când Serhii Plokhii este întrebat despre viitorul Ucrainei - ceva imposibil de studiat ca istoric - și rolul președintelui acesteia, Volodimir Zelenski, el împărtășește că în acest caz concret se poate face o predicție "destul de sigură". El afirmă despre președinte că "știm cu siguranță că a știut să fie acolo la momentul potrivit, la locul potrivit și a făcut ceea ce trebuie. Și istoria îl va putea judeca pe baza asta".

Zelenski a devenit "unul dintre marii lideri ai Europei" pentru istoric, în ciuda prejudecăților avute împotriva fostului comediant, deoarece conduce o țară în război. Managementul său în timpul războiului a fost chiar comparat cu cel al primului ministru Winston Churchill în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.