DECIZIA CCR în cazul Kovesi pune capăt unor „PRACTICI STALINISTE”. Argumentele DEVASTATOARE ale unui JUDECĂTOR
Editura Evenimentul si Capital

DECIZIA CCR în cazul Kovesi pune capăt unor „PRACTICI STALINISTE”. Argumentele DEVASTATOARE ale unui JUDECĂTOR

Autor: | | 13 Comentarii | 6052 Vizualizari

Decizia CCR care impune președintelui Klaus Iohannis demiterea șefei DNA, Laura Codruța Kovesi nu a făcut altceva decât să reamintească că, prin Constituție, procurorii își desfasoara activitatea sub controlul ierarhic și autoritatea Ministrului Justitiei. Judecătoarea Florica Roman desființează, punct cu punct, atacurile la adresa judecătorilor Curți Constituționale și spune că „cine se isterizeaza ca o decizie a CCR, care înca nici nu este motivată, ar ataca „independenta justitiei”, dar tace cu privire la protocoale secrete care au încalcat legea, drepturile și libertățile românilor, este evident ca are valorile democratice răsturnate”.

Florica Roman, judecătoare de la Curtea de Apel Oradea, critică dur, pe blogul său, atacurile la adresa CCR, după ce judecătorii Curții Constituționale au decis că președintele Klaus Iohannis trebuie să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), Laura Codruţa Kovesi. Practic, magistratul demontează, cu argumente juridice, scrisoarea celor 500 de procurori care au sărit în apărarea Laurei Codruța Kovesi.

Florica Roman arată că, prin decizia din 30 mai 2018 Curtea Constituțională nu a făcut altceva decât să reamintească dispozițiile constituționale conform cărora procurorii își desfășoară activitatea sub controlul ierarhic și autoritatea Ministrului Justiției. Totodată, judecătoarea arată care este diferența dintre independența procurorului și cea a judecătorului și acuză „campanii staliniste și fanatice”, complet antidemocratice, în urma cărora „unii procurori au ajuns să se creadă că sunt judecători, mai bine spus supra-judecători, abilități să verifice legalitatea și temeinicia unor hotărâri judecătorești”. Asta în condițiile în care „numai judecătorii au garanție constituțională de independența și numai judecătorii înfăptuiesc justiția, procurorii doar participând la realizarea acesteia”.

Florica Roman este magistratul care i-a denunțat la DNA pe președintele Camerei Deputaților Valeriu Zgonea, dar și pe ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, Hans Klemm.

Iată explicațiile care răstoarnă „teoria conspirației” în ceea ce privește decizia CCR care a decis că președintele României trebuie să o revoce pe Laura Codruța Kovesi.

„Ce înseamnă că procurorii sunt sub control ierarhic și autoritatea ministrului Justiției. Diferența dintre independent procurorului și a judecătorului

CCR a constatat pe dată de 30 mai 2018 că:

„1. Existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministrul justiţiei şi Preşedintele României, generat de refuzul Preşedintelui României de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi.

2. Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi.”

CCR a avut în vedere, la pronunțarea acestei decizii, art. 132 alin. (1) din Constituție care prevede că „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţîi, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei“. Așadar, prin decizia din 30 mai 2018 Curtea Constituțională nu a făcut altceva decât să reamintească aceste dispozițîi constituționale, că procurorii își desfășoară activitatea sub controlul ierarhic și autoritatea Ministrului Justiției.

Voi arată pe scurt cum se exercită controlul ierarhic și autoritatea Ministrului Justiției asupra procurorilor, pentru a se înțelege diferența dintre statutul judecătorului și cel al procurorului cu privire la ce înseamnă independența separată și diferită a acestora.

1. Activitatea procurorilor sub controlul ierarhic

Procurorii sunt independenți numai cu privire la actele, măsurile, soluțiile pe care le dispun/adopta în dosarele pe care le cercetează, însă, sub control ierarhic fiind, aceste acte/măsuri/soluțîi sunt sau pot fi, la cerere, infirmate, verificate sau confirmate de procurorul ierarhic superior.

Cu alte cuvinte, procurorul superior nu-i poate – cel puțîn teoretic – dicta sau impune, de sus în jos, procurorului din subordine ce soluție sau măsură să dispună. În cazul în care procurorul superior exercită o astfel de ingerință ori presiune asupra celui inferior, cel din urmă se poate adresa Secției pentru procurori a Consiliului Superior a Magistraturii, pentru a-i apară independența.

În întreg Codul de procedura penală „controlul ierarhic” al procurorului superior se exercită de jos în sus, procurorul ierarhic validând, infirmând, confirmând acte, măsuri, soluțîi ale procurorului inferior sau admițând ori respingând plângeri ale părților cu privire la actele, măsurile dispuse de procurorul inferior.

Iată câteva articole din Codul de procedura penală care reglementează aceste aspecte:

Art. 63

(4) Conflictul de competență dintre 2 sau mai mulți procurori se rezolvă de către procurorul ierarhic superior comun acestora.

Art. 70 – Procedura de soluționare a abținerii sau recuzării procurorului

(1) În tot cursul procesului penal, asupra abținerii sau recuzării procurorului se pronunță procurorul ierarhic superior.

(2) Declarația de abținere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancțiunea inadmisibilitățîi, procurorului ierarhic superior. […]

(3) Procurorul ierarhic superior soluționează cererea în 48 de ore.

(4) Procurorul ierarhic superior se pronunță prin ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac.

(5) Procurorul recuzat poate participa la soluționarea cererii privitoare la măsura preventivă și poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgența.

(6) În caz de admitere a abținerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențîn.

Art. 209

(15) Împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura reținerii suspectul sau inculpatul poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunță de îndată, prin ordonanță. În cazul când constată că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează condițiile de luare a măsurii reținerii, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Articolul 304 – Infirmarea actelor procesuale sau procedurale

(1) Când procurorul constată că un act sau o măsură procesuală a organului de cercetare penală nu este dată cu respectarea dispozițiilor legale sau este neîntemeiată, o infirmă motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul verificării efectuate de către procurorul ierarhic superior cu privire la actele procurorului ierarhic inferior.

Art. 328 – Cuprinsul rechizitoriului

(1) Rechizitoriul se limitează la fapta și persoană pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitățîi și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestați, verificarea se face de urgență și înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Art. 335

Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale

(1) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale.

Art. 339 – Plângerea împotriva actelor procurorului

(1) Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(2) În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.”

Aceste două alineate, ale art. 339, au fost modificate prin OUG 18/2016 de către Guvernul Cioloș.

Așadar, după cum se poate vedea, „controlul ierarhic” al procurorului se exercită cu privire la un act, măsură, soluție DEJA dispusă de către procurorul inferior într-o anumită cauza și nu impunându-i acestuia din urmă ce anume să dispună în respectivă cauza. Ar fi și anormal să facă așa ceva, impunând de sus în jos ce soluție să fie dispusă de procurorul inferior, pentru că apoi tot el să o confirme.

2. Activitatea procurorilor sub autoritatea Ministrului Justiției

Pe lângă „controlul ierarhic”, Constituția prevede că procurorii își desfășoară activitatea și “sub autoritatea Ministrului Justiției” (art. 132 alin. (1)).

Dacă „controlul ierarhic” se face de procurorul ierarhic superior în cauze specifice asupra unor măsuri deja dispuse, exercitatea „autoritățîi” Ministrului Justiției în cazul procurorilor privește relațiile instituționale cu Ministrul Public în vederea realizării unitare a politicii penale a statului.

Extrag câteva articole din Legea 304/2004, a organizării judiciare, din care rezultă clar modul cum Ministrul Justiției își exercită „autoritatea” față de procurori.

Art. 63

Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuțîi:

h) acționează pentru prevenirea și combaterea criminalitățîi, sub coordonarea ministrului justiției, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;

i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează și prezintă ministrului justiției propuneri în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației în domeniu;

Așadar, politică penală a statului nu este făcută de către procurori ori judecători, ci este coordonată de Ministrul Justiției, deoarece, în fond, este o decizie a executivului, luată în urmă unor analize ale fenomenelor infracționale, ce strategie adopta pentru combaterea acelor fenomene.

Art. 69

(1) Ministrul justiției, când consideră necesar, din proprie inițiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnați de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, de procurorul- șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ori de ministrul justiției. [acest articol a fost modificat prin OUG 78/2016 de către Guvernul Cioloș]

Așadar, nu Ministrul Justiției merge în persoană să facă controale asupra procurorilor, ci astfel de controale se fac tot de către procurori anume desemnați de conducerea PICCJ, DNA sau DIICOT.

(2) Controlul constă în verificarea eficienței manageriale, a modului în care procurorii își îndeplinesc atribuțiile de serviciu și în care se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu celelalte persoane implicate în lucrările de competență parchetelor. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale și soluțiile adoptate.

Legea prevede EXPRES că astfel de controlale nu pot viza măsurile dispuse sau soluțiile adoptate de procurori în dosare, o asemenea verificare fiind de competență procurorului ierarhic superior, cum am arătat la capitolul anterior.

(3) Ministrul justiției poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție informări asupra activitățîi parchetelor și să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea și combaterea eficientă a criminalității.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Justiţie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate