Oamenii de știință au descoperit de unde vine sărutul. Dar s-ar putea ca descoperirea unui psiholog evoluționist să te scârbească și să te enerveze. Bine că e doar o teorie, deocamdată.

Sărutul și originea sa cea mai probabilă

Sărutul este una dintre cele mai primitive gesturi ale omului, dar motivul pentru care ne sărutăm i-a intrigat mereu pe oamenii de știință.

Acum, un cercetător are o nouă teorie, iar aceasta s-ar putea să nu-ți placă, pentru că nu are nimic romantic sau măcar plăcut în ea.

Profesorul Adriano Lameira, psiholog evoluționist la Universitatea Warwick, susține că sărutul își are originile în vremea strămoșilor noștri umani păroși, cu milioane de ani în urmă.

Actul de a suge ușor cu buzele strânse a fost cândva o tehnică inteligentă pentru a îndepărta păduchii, unul de pe blana celuilalt, susține profesorul.

Când a început sărutul să aibă conotație erotică

Sărutul a început să capete conotații sexuale și să devină un act care precedă împerecherea doar în urmă cu câteva milioane de ani, mai spune Lameira.

Dar alte teorii cu privire la motivul pentru care ne sărutăm variază de la întărirea sistemului imunitar prin schimbul de bacterii, la o formă de „adulmecare” pentru „inspecție socială”.

Însă această nouă ipoteză, cunoscută sub numele de „sărutul final al îngrijitorului”, adaugă o origine evolutivă nouă pentru sărutul uman.

O relicvă din trecutul nostru evolutiv

În noul său studiu, publicat în Evolutionary Anthropology, profesorul Lameira spune că sărutul este o relicvă din trecutul nostru evolutiv.

Cu milioane de ani în urmă, o acțiune ușoară de aspirare cu buzele țuguiate a fost o formă esențială de îngrijire, pentru a îndepărta paraziții, pielea moartă și mizeria.

Profesorul Lameira crede că această sesiune de igienă între strămoșii noștri păroși era efectuată pe tot corpul, dar se încheia cu contactul gură la gură.

Treptat, pe măsură ce strămoșii noștri au evoluat și au devenit din ce în ce mai puțin păroși, aceste ședințe de îngrijire ar fi devenit mai scurte, dar s-ar fi încheiat întotdeauna gură la gură.

Sărutul ca punct final al unui ritual de igienă

În cele din urmă, sesiunea de îngrijire completă s-a stins, dar etapa finală a contactului cu gura a rămas, devenind ceea ce numim acum sărut.

Lameira spune, în lucrarea sa, că „relevanța pentru igienă a îngrijirii cu buzele a scăzut în timpul evoluției umane, din cauza pierderii blănii.

„Dar sesiunile mai scurte ar fi păstrat, în mod previzibil, o etapă finală de „sărut”, rămânând în cele din urmă singurul vestigiu al unui comportament odinioară ritualic pentru semnalarea și întărirea legăturilor sociale și de rudenie la o maimuță ancestrală”, explică profesorul.

El estimează că strămoșii noștri au dezvoltat tehnica de supt blana în urmă cu aproximativ 7 milioane de ani, când s-au mutat din copaci în pământ.

„Acest lucru a făcut ca îngrijirea să fie importantă în scopuri igienice, având în vedere încărcătura mare de paraziți de pe sol”, a adăugat profesorul Lameira, citat de DailyMail.

Suntem „maimuțe care sărută” de cel mult 4 milioane de ani

Strămoșii noștri „au devenit o maimuță care sărută” în urmă cu aproximativ 2-4 milioane de ani, când și-au pierdut toată blana.

Mai recent, cele mai vechi dovezi înregistrate de sărut apar în textele scrise în Mesopotamia, regiunea antică situată în estul Mediteranei, în circa 2500 î.Hr.

Dar toate formele de sărut de astăzi au evoluat din tehnica de îndepărtare a păduchilor, susține profesorul Lameira – de la o simplă ciupitură pe obraz ca salut la o binecuvântare religioasă pe mână sau pe cap.

De asemenea, cercetarea ține cont de ceea ce este probabil una dintre cele mai importante funcții ale sărutului, descrisă în mod obișnuit în filme.

Sărutul pe buze pentru a semnifica dorința erotică sau sexuală între partenerii romantici era cunoscut la romani ca „savium”.

Cu toate acestea, motivul exact pentru care sărutul a căpătat o conotație sexuală „rămâne mai speculativ”, adaugă profesorul.

Sărutul erotic, încă o enigmă

Mai mult decât atât, ar putea fi necesare cercetări suplimentare pentru a explica legătura strânsă dintre dorința de a săruta și dorința de a face sex. „Sărutul cu intenție sexuală nu este decât un caz special de comportament mult mai general”, a declarat profesorul Lameira.

„Doar odată ce sărutul a fost folosit ca o convenție generală pentru a arăta afecțiune, sărutul ar putea deveni un act reciproc”.

Niciun alt membru al regnului animal nu se știe să sărute sexual ca oamenii, cu buzele proeminente și o mișcarea ușoară de aspirație.

Profesorul Lameira concluzionează că sărutul a fost „transformat într-un simbol cristalizat de încredere și afiliere”.

„Puține semnale umane naturale poartă simbolismul și sancțiunile sociale ale sărutului”, mai spune el.

„Dovezile susțin că sărutul nu este un semnal derivat de afecțiune la oameni. În schimb, reprezintă o formă de îngrijire a primatelor, care și-a păstrat forma ancestrală, contextul și funcția”, încheie profesorul.