În ce măsură își poate reprezenta țara premierul suedez Ulf Kristersson, al cărui guvern de coaliție se menține la putere cu o diferență de doar trei voturi și numai cu ajutorul partidelor de dreapta și de extremă dreapta? Aș putea să îi generalizez cuvintele la nivelul întregii Europe? Deși depune eforturi serioase pentru ca țara sa să devină membru NATO, la fel ca omologul finlandez Sanna Marin, când îi amintești că trebuie să pună în aplicare angajamentele asumate prin documentul tripartit semnat la Madrid, începe să plimbe vorba și spune că “vom face mult comerț cu voi”, ceea ce lasă multora o impresie proastă.
Întrebarea adresată președintelui Erdoğan de un ziarist suedez, "Ce angajamente mai așteptați să îndeplinească Suedia?", arată că în mediile politice din țară acordul tripartit de la Madrid este văzut doar ca o formalitate, un document semnat doar pentru a face cuiva pe plac. Premierul suedez a spus "Știm că suferiți mult din cauza terorismului" și "Considerăm PKK o organizație teroristă" după care s-a grăbit să adauge "Am adus cu mine numeroși oameni de afaceri. Hai să discutăm despre afaceri". Ceea ce întărește convingerea că atașamentul față de textul acordului este fals și ipocrit.
Faptul că președintele Turciei invită la seriozitate în privința respectării listei teroriștilor arată că așa-zisul atașament al acestor premieri față de angajamentele asumate în acord este bine cunoscut de Turcia. Ar fi fost de așteptat ca acordul tripartit semnat în luna iunie sub patronajul secretarului general NATO să fi dat primele roade până acum.
Este adevărat că Suedia a început să relaxeze embargoul pe arme, conform acordului, ceea ce este un pas pozitiv. Însă va lua ceva timp ca Suedia, care din motive necunoscute s-a transformat într-un al doilea Qandil (zonă muntoasă la granița dintre Irak și Iran, unde își are cartierul general organizația PKK - n.red.) să transforme așa-zisul mediu de libertate într-un mediu de securitate care cadrează cu postura de aliat. Este de așteptat ca în cadrul coaliției de guvernare, formată de Partidul Moderat cu partide de dreapta și care se bazează pe o aritmetică fragilă, să apară conflicte legat de ce legi vor fi modificate și cum va reuși Suedia să se debaraseze de statutul de țara adăpost, timp de 40 de ani, pentru PKK și acum teroriștii FETÖ (Mișcarea Gülenistă - n.red).
Însă pentru a scăpa de problema terorismului, Turcia are nevoie de aliați, în care să poată avea încredere în cazul unui război. Nu doar aceste două țări ci întreaga Uniune Europeană furnizează sprijin pentru ca organizațiile teroriste PKK și FETÖ să continue să ia vieți și să submineze Turcia. Se pune întrebarea dacă ei fac aceste lucruri Turciei în timp de pace, în cazul unui război ar fi oare alături de Turcia?
Turcia nu vrea favoruri sau binefaceri din partea Europei. Turcia a lăsat în urmă perioada în care era dependentă de 4-5 sisteme pe care le vindea Suedia, notează milliyet.com.tr
(Traducerea Rador)