De la rotativa guvernamentală a lui Carol I la noua rotație a cadrelor Ciolacu-Cîțu

De la rotativa guvernamentală a lui Carol I la noua rotație a cadrelor Ciolacu-Cîțu

Ca și când nici despre alegeri anticipate n-a vorbit și nici n-ar mai fi domnit dezastruos peste țară, PSD se pregătește să împartă, frățește, guvernarea republicii, încă neparlamentare, cu PNL: Una mie, una ție și alta de tovărășie la UDMR.

Nici PNL n-are altă treabă, de mai bine de o lună, decât să aibă grijă să nu fie înșelat la împărțirea prăzii de către „ciuma roșie”, cu care s-a infectat nepăstrând distanțarea socială la Congresul de la Romexpo.

Pentru binele țării și înaintarea poporului spre cele mai înalte culmi de civilizație și progresism, vor da ceva și celor mulți, ca să nu se mai plângă că n-au de niciunele: câte un „certificat verde” obligatoriu în portofelul fiecărui cetățean responsabil.

De ce nu câte un carnet roșu de partid, n-am înțeles…

Să nu fiu bănuit de careva că inventez lucruri despre ocupația de bază a liderilor PSD și PNL, reproduc ce transmitea dis de dimineață Radio România Actualități:

Ne puteți urmări și pe Google News

„Conducerea PNL a aprobat propunerea unui premier prin rotație, într-un viitor guvern cu PSD și UDMR. Condiția cu care se reiau astăzi negocierile este ca primul șef al Executivului să fie dat de liberali”.

„Şi PSD este de acord cu principiul ocupării funcţiei de premier prin rotaţie. Liderul social-democrat, Marcel Ciolacu, spune că discuţiile şi luarea unei decizii ar trebui accelerate”.

Pe vremea lui Ceaușescu, când ne mai luasem o dată avânt spre socialismul multilateral dezvoltat, porcăria asta se numea rotația cadrelor.

Dar, ca să fim cinstiți cu istoria noastră milenară, invenția nu aparține nici lui Ciolacu, nici lui Cîțu, nici măcar lui Iohannis.

Rotativa guvernamentală a fost un sistem introdus de Regele Carol I în 1895 prin care cele două mari partide ale României din perioada modernă, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator, alternau la guvernare odată la patru ani. Prin această metodă s-a dorit a se asigura stabilitatea vieţii politice din România.

Deoarece Carol era un monarh constituţional, el nu a abuzat niciodată în perioada domniei sale de prerogativele conferite de Constituţia din 1866.

O să închei cu ce-și dorea ieri avocatul Antonie Popescu, sub titlul „Rotativa cere Monarhie Constituțională”:

„Rotativa guvernamentală este o bună practică de stabilitate specifică Regatului României fondat pe Constituția de la 1866 – Constituția noastră legitimă revizuită la 1923 care ar trebui repusă în aplicare de Justiția care se pretinde independentă și de un Parlament național!

Desigur, ne-am dori ca „rotativa” (nu-mi place termenul demonetizat de istoriografia comunistă) să anunțe nu refacerea FSN și pe stânga și pe dreapta, ci reconstrucția statului de drept, mult-așteptată după răsturnarea ordinii constituționale a țării noastre de către armata roșie a URSS sub coordonarea NKVD, utilizând și unelte autohtone.

Revenirea la monarhia constituțională este soluția rațională după constatarea și declararea eșecului organizației statale republicane, după matricea sovietică, de către însuși Președintele Klaus Iohannis!”.

Dragă Antonie Popescu, să ne dorim nu s-au gândit, încă, să ne interzică!