În urmă cu trei-patru ani, România era un stat emergent al Europei de Est. Și era de prevăzut că urma să aibă nevoie de mai multă energie, pentru a întreține motoarele economice aflate în accelerație.

Era analizată cât se poate de serios perspectiva transformării acestei țări într-un hub energetic pentru întreaga regiune. Astăzi, totul pare că s-a prăbușit. Românii, în loc să plătească cel mai ieftin preț pentru energie, sunt arși la buzunare. Facturile sunt mai mari decât în cele mai multe state europene. Ajungem să înghițim, cât se poate de concret, un hap. De ce?

Îi las excepționalului analist în domeniul economic, Petrișor Peiu, privilegiul de a oferi opiniei publice în continuare cifre cât se poate de elocvente, care demonstrează incompetența crasă sau poate chiar reaua credință a guvernanților. Eu mă voi mărgini la raționamente greu de contestat, prin care demonstrez același lucru.

De mii de ani, locuitorii planetei au învățat și practică un lucru elementar. Se pregătesc vara pentru a face față rigorilor iernii. Iarna, consumul de energie crește și, în consecință, prețul plătit e mai mare. Dacă am fi achiziționat și stocat energie primăvara, când ea este cea mai ieftină, am fi trecut altfel peste iarnă. De această operație trebuia să se ocupe Guvernul. Era în puterea Guvernului să achiziționeze în cursul primăverii mari cantități de gaze, pe care să le depoziteze și apoi să le distribuie iarna, atât consumatorilor casnici cât și societăților comerciale. La prețuri accesibile. Dar cum se putea face acest lucru?

Gazele naturale le achiziționăm de la ruși într-o proporție din ce în ce mai mare. Pentru că nu am fost capabili să trecem la o exploatare rațională și în folosul românilor, nu numai al străinilor, a uriașelor zăcăminte existente în platfoma continentală a Mării Negre. Dacă am fi făcut acest lucru până acum, prin eforturi concentrate ale statului român, dacă nu ne-am fi lăsat la mâna altora, dacă am fi dus până la capăt acordul încheiat de România cu Statele Unite de pe vremea lui Nixon și care este încă în vigoare, România, din importator de gaze, ar fi devenit exportator și, în consecință, s-ar fi transformat într-un hub al comerțului cu energie. Nu am făcut niciun efort în acest sens. Ne-am lăsat pe mâna marilor corporații multinaționale. Și am cedat cântecelor de sirenă ale ambasadorilor și reprezentanților unor state partenere. Foarte rău!

Dar cel puțin puteam să facem în așa fel încât să nu îi enervăm în mod constant și inutil pe reprezentanții Federației Ruse, astfel încât să putem încheia un aranjament comercial cu aceștia, prin care să putem importa direct gaze din Federația Rusă, și nu prin intermediul Germaniei sau Austriei. Nici la asta nu ne-am priceput.

Și ne-ar fi rămas în materie de gaze la limită, ca alternativă, să le achiziționăm, cum consemnam mai sus, primăvara, când e prețul cel mai scăzut, și să le depozităm. Dispunem de unele dintre cele mai mari depozite de gaze existente la nivel european. Sunt galeriile rămase în urma exploatării zăcămintelor de sare.

Volumul acestora este uriaș. Pe aceste galerii și tocmai în scopul depozitării de gaze au pus însă ochii austriecii, prin intermediul unui Guvern care este departe de a servi interesul național. De aceea s-a și încercat și se încearcă din răsputeri falimentarea Regiei Naționale a Sării. Și tot de aceea nu am utilizat aceste spații de depozitare.

Iar acum achiziționăm la un preț extrem de ridicat gaze naturale din Federația Rusă pentru a face față iernii care vine, în condițiile în care, este real, prețul la energie crește în întreaga Europă, ca o consecință a eforturilor făcute în sensul renunțării la exploatarea și utilizarea cărbunelui, considerat extrem de poluant.

Nu ne-a obligat nimeni să ne conformăm cu atâta promtitudine comandamentelor europene privind renunțarea la cărbune. Alte state au negociat și au obținut, cum era și firesc, amânări. Am fost însă din servilism sau din cine știe ce alt motiv mai catolici decât Papa. Iar acum ne ardem pentru că nu vom mai avea ce arde.

Energie înseamnă și energie electrică. În acestă materie, prostia guvernaților s-a dovedit a fi monumentală. A fost liberalizată piața de energie și, în prealabil, ministrul de resort le-a garantat tuturor românilor că, în felul acesta, prețul la energie electrică scade. La sfârșitul anului trecut, liberalizarea suna, prin gura guvernanților, ca o binecuvântare.

Acum se dovedește că au scăpat lucrurile de sub control. Se afirmă din ce în ce mai insistent, ca o justificare faptul că guvernele „ciumei roșii”, dar și guvernele anterioare, în care au existat mult timp și liberalii, s-au făcut vinovate de neglijarea acestui sector și nu au făcut investiții în crearea de noi centrale și modernizarea celor existente. Așa o fi. Numai că cele mai mari scumpiri vin din altă parte. Guvernul Orban și Guvernul Cîțu s-au angajat să modernizeze economia. Să creeze pretutindeni un management performant. Cu profesioniști. Și ce au făcut în domeniu energetic?

Au menținut aceleași structuri de comandă, aceleași consilii de administrație cu alte personaje, aceleași venituri nesimțite ale acestora, aceeași împărțire frauduloasă a prăzii la sfârșit de an sub forma unor premii oferite și primite de fapt nu pentru vreo performanță, ci pur și simplu pentru că, refuzând să facă investiții în modernizare, societățile din domeniu s-au trezit la sfârșitul anului cu o balanță pozitivă. La iarnă, cetățeanul și societățile comerciale, care riscă falimentul, vor plăti din buzunar această ticăloșie. Și asta nu este încă tot. O parte din ce în ce mai mare a prețului la energie electrică este, ca și în cazul carburanților, reprezentată de distribuție.

Cei care distribuie energia își iau tainul. Un tain din ce în ce mai mare. Invocând costurile pe care le suportă. Și pierderile înregistrate pe rețea. Dar nu au făcut nimic pentru a-și îndeplini angajamentele asumate față de stat, modernizând din fabuloasele câștiguri realizate aceste rețele prin care se transportă energia.

Iar cauzele sunt mult mai multe. Însă la fel de evidente ca cele expuse mai sus. În timp ce Guvernul se scuză și ridică neputincios din umeri, dvs. trebuie să fiți conștienți că cei aflați în fruntea statului sunt vinovați. Și trebuie să faceți în așa fel încât aceștia, mai devreme sau mai târziu, să plătească. Pentru că, în loc să transforme România într-un hub, i-au oferit un hap. Unul amar.