24 aprilie

 

De ieri, de Sf.Gheorghe, românii s-au reîntors la activități. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 24 aprilie s-au născut: Wilhelm I, Barbara Streisand, Shirley MacLaine, Karl Rotschild, Edmund Cartwright, Veronique Sanson, Eugen Jebeleanu, Mihu Dragomir.

În calendarul creștin-ortodox fix sunt o mulțime de Sfinți români, sau, proto-români: Ilie Iorest, Sava, Iosif Mărt., Pasicrat, Valentin și Elisabeta. În calendarul mobil este Izvorul Tămăduirii. Tare ar avea nevoie românii de o minune, de o vindecare miraculoasă, și nu mă refer în primul rând la gripa chinezească, ci la frică, la panica produsă de doctori putrezi de bogați, care nu le pasă de nimic și dau curs în vorbe, la televiziuni, a răutății proprii, a reclamei a cine știe ce și cum, bani să iasă, de până ce și președintele și primul ministru au trebuit să ia poziție. În dictatura trecută, ar fi fost arestat, nemernicul, doctorul Mengele, pentru întreaga activitate, ca la Oscar, acum, în dictatura prezentă, se bucură de imunitatea bogăției!

 

Tradiţional, în ”Kalendar”, este „Poitra”, adică ziua de după sărbatoare, ziua Calului Sf. Gheorghe care în unele regiuni se ţine mai abitir decât ziua Sfântului Mare Mucenic. O zi „de trecere”, complexă, între sărbătorile creştine şi cele vechi, cu vedere către serbările muncitoreşti, între sacru şi profan, între spiritual şi material.

 

Evident, un ecou al unei vechi sărbători a dacilor. Dacii aveau, peste an, 54 de sărbători ale lupilor, doar erau Lupi şi doar o singură sărbătoare a Calului. 24 aprilie era Ziua Calului, în care caii erau lăsaţi slobozi şi împodobiţi cu coroniţe de flori.

 

Triada Mânicătoarea, Păpăluhara, Ziua Calului este, aproape cu certitudine, o sărbătoare masculină geto-dacică a vânătorilor şi a militarilor. Poate se strângeau feciorii ca să înveţe de la războinici iscusiţii arta armelor. Poate era un fel de recrutare şi concentrare. Nu se mai știe, putem doar să ne imaginăm. Camuflajul iscusit, furişatul şi observarea inamicului, fără ca acesta să ştie erau „specialităţile” dacilor. Dacii au constituit cele mai bune trupe de elită, trupe speciale, din lumea antică. Nu au avut niciodată mulţi ostaşi. Diurpaneus (Dekebal) nu a avut nici măcar o legiune întreagă. Dar, erau foarte buni!

 

Sunt ecouri, cum, că împăraţii romani, după cucerirea Daciei au constituit trupe auxiliare de daci pe lângă unele legiuni. Aveau misiuni de cercetare şi cercetare prin luptă.  Aceste trupe auxiliare erau călăreţi, înarmaţi cu falxul, sabia încovoiată a dacilor. Armura era uşoară, din piele cu solzi de fier, sau cămaşe de zale, uneori solzi de lemn, de stejar fiert şi aveau un scut oval, caracteristic. Dar arma principală a dcilor era un arc. Un arc foarte tare cum numai ei ştiau să facă şi multe săgeţi lungi şi puternice. Uneori, când ura dacilor era foarte mare, săgeţile erau înveninate.

 

Tehnica de luptă a dacilor era luată, probabil, de la unele triburi din Est, poate costobocii, sau tyrageţii. Din fuga cailor lansau un nor de săgeţi asupra duşmanului. Un dac iscusit putea să tragă şi zece săgeţi până când prima îşi atingea ţinta. Apoi ajungând la duşmanul rănit, cu falxul, sau sica îşi desăvârşeau victoria, spune Vasile Pârvan în ”Getica” citându-i pe Herodot şi Ptolemaeus.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE