Statele europene au intrat într- o adevărată vrie odată cu complicarea relației cu Turcia. Iar campania electorală din ultima săptămână pentru referendumul turc, mai ales când se combină cu campanii electorale europene, a arătat că unele state sunt în stare să renunțe chiar la principiile europene pentru a bloca modificările constituționale din Turcia.
Iar abdicarea de la principii afectează fundamental unitatea europeană atât acum, la derularea campaniei, cât și anterior, când s-a încercat punerea sub tăcere a reacțiilor la adresa desfășurărilor interne din Turcia de după tentativa de puci. Firește că nuanțele și justa măsură trebuie să prevaleze în toate cazurile.
Să ne înțelegem: nu facem aici apologia schimbărilor în Constituția turcă despre care Comisia de la Veneția susține deja că pot duce spre alunecări către autoritarism. Așa cum nici formula de acceptare fără comentariu a evoluțiilor din Turcia nu putea fi una conformă regulilor și valorilor europene, odată ce multe din arestările și epurările în masă se făceau fără justificarea responsabilităților și vinei individuale sau se rezumau doar la raportul unei persoane cu instituția unde a studiat, dacă ea făcea parte din rețeaua lui Fehtullah Gulen. Interpretarea și calificarea drept teroristă a unei organizații aparține statului suveran, pe baza unui set de criterii, iar în cazul Gulen persistă semne de întrebare justificate la nivel occidental.
Însă de aici la a bloca aterizarea unei aeronave sau libera circulație a unui oficial turc în Europa, cred că este prea mult, ne aflăm deja în altă dimensiune care amenință relațiile bilaterale dintre Turcia și UE. Putem fi de acord că orice manifestare electorală, de sprijin sau contestare a unui lider sau unui regim, necesită acceptul statului pe teritoriul căreia se desfășoară, și e normal să fie așa, e parte a suveranității naționale. Însă a bloca accesul unui oficial pe motiv că statul gazdă este sau nu de acord cu schimbările constituționale din Turcia e deja, cred, dincolo de principiile și valorile europene.
Tocmai de aceea a șocat știrea potrivit căreia Olanda i-a interzis sâmbătă, 11 martie, avionului ministrului turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, să aterizeze la Rotterdam, pe motiv că nu e de acord cu derularea campaniei pentru un referendum de extindere a prerogativelor preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan. Acest subiect a ajuns temă de campanie în alegerile legislative din Olanda, unde Geert Wilders, liderul extremei drepte, a cerut interzicerea intrării pe teritoriul ţării a membrilor Guvernului turc.
Ministrul de Externe Cavusoglu a anunţat că va merge sâmbătă la Rotterdam, în pofida deciziei autorităţilor olandeze de a nu-i permite să facă în oraş campanie pentru referendumul din 16 aprilie, din Turcia. Primarul Rotterdamului a dat, însă, asigurări vineri că ministrul turc este liber să vină în oraş. Același tip de acțiune avusese loc și în Germania, însă ministrul de Externe a putut să vină chiar dacă nu a participat la mitingul electoral din cauza dezacordului Germaniei, stat gazdă, de a permite campania pe teritoriul său național sub această formă. Până acum, miniștrii turci nu fuseseră opriți să circule liber în Europa.
Vizite ale miniştrilor turci în diverse ţări din Europa, organizate cu scopul de face campanie pentru sporirea ale puterilor preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan au provocat nemulţumire în aceste state. Unele au fost de acord cu mitingurile, altele doar le-au tolerat, chiar dacă au făcut sau nu comentarii asupra conținutului referendumului, sau dacă au încercat să evite o recrudescență a reacțiilor propriei drepte islamofobe sau anti-turce cu această ocazie.
Rezultatul gestului olandez a fost o reacție furibundă a președintelui Erdogan, care a numit Olanda un „vestigiu al nazismului”, ameninţând cu interdicţii de călătorie pentru diplomaţii olandezi, într- un discurs electoral la Istanbul, fieful său. „Sunt vestigii ale nazismului, sunt fascişti”, a declarat preşedintele turc. „Puteţi să îi interziceţi ministrului nostru de Externe să zboare, dar, începând de acum, să vedem cum vor ateriza zborurile voastre în Turcia”, a adăugat el, amenințând cu acțiuni de retorsiune împotriva oficialilor olandezi.
Indiferent cum se schimbă Turcia și câte nemulțumiri există față de acțiunile sale în perioada prelungită a stării de urgență, ele sunt criticabile și discutabile dar nu reclamă încălcarea unor principii, valori și angajamente internaționale. Chiar dacă Olanda este în campanie electorală iar Gert Vilders conduce partidul care va lua cel mai mare scor, ba poate va forma și viitorul guvern, Turcia e un partener european important de care Europa în ansamblul său are nevoie, există numeroase relații bilaterale ca și cel mai mare volum de schimburi, deci un asemenea comportament e inexplicabil și nu ajută, în nici un caz, relațiilor viitoare cu Ankara și cu Turcia lui Erdogan.
Recomandările noastre
