Citesc pe Le Figaro ca dobanda la creditele imobiliare franceze a ajuns 1,25% (1,17%, pentru credite pe perioade mai lungi de 20 de ani), fata de nivelul de acum 6 luni, care ajunsese deja la 1,44%. Probabil ca, in curand, bancile franceze o sa ii plateasca pe debitori sa se imprumute. S-a intamplat deja in Danemarca, acum 2 ani, cand o prestatoare a celei mai vechi profesii din lume (nu e vorba de politica…) a primit bani de la banca, pentru ca si-a asumat „riscul” de a se imprumuta, la dobanzi negative …

Saracele banci franceze. Oare cum s-or descurca?

Au nord du Danube, in Micul Paris, e un sistem bancar ai caror sefi nici nu se scoala din pat pentru dobanzi de sub 5%. De fapt, un astfel de nivel „redus” e specific doar creditelor ipotecare garantate anticoncurential de stat (se numeste, ironic, Prima casa, desi debitorul este proprietar pe casa respectiva cum sunt eu campion la sprint). In mod normal, DAE nu este mai mic de 8%.

Cu un volum de creditare infim si fara concurenti*, profiturile sistemului „nostru” bancar sunt de trei ori mai mari decat media europeana. Saracanii si nepriceputii din bankingul francez si danez ar face bine sa vina sa ia lectii de la ultra-managerii de banci din Romania. Cei care conduc cel mai mic sistem bancar din Europa stiu exact ce e de facut pentru profituri exceptionale, pe care le poti exporta tres facile au etranger, fara taxe, fara controale si fara antifrauda sau parchete financiare pe cap.

PS Explicatiile nivelului incredibil de redus al dobanzilor la creditele imobiliare franceze sunt doua : (i) idioata politica de quantitative easing dusa de BCE, de unde au rezultat atatea fluvii de lichiditati, ca bancile – vedeta ale Frantei, Germaniei, Italiei, Olandei si ale Danemarcei efectiv nu mai stiu ce face cu ele; atrag atentia ca banii suplimentari pusi in circulatie de Mario Draghi nu se duc catre tarile mici si pricajite din Centru si Est, ci numai catre tarile care se pot integra cu viteza intai; noi, astia de la periferie, care ne indreptam catre integrare cu viteza a doua, a traia sau stand pe loc, nu avem acces direct la acesti bani suplimentari, incredibil de ieftini; (ii) volumul mare de creditare franceza asigura un profit rezonabil chiar si la rate foarte mici ale dobanzii.

Statul roman nu stie ce e aia concurenta pe „piata” banilor – datorie, ca este condus foarte inteligent si exclusiv catre imprumuturile de la banci, cu 5-6% dobanda pe an. Statul roman omitand sistematic sansa de a imprumuta de la populatie cu 3-4% pe an, prin titluri de sta cotate la bursa de valori.

Te-ar putea interesa și: