„În Eurasia, faliile istorice care separă civilizațiile sunt din nou în flăcări. Asta este adevărat mai ales în ceea ce privește blocul națiunilor islamice, din Africa și până în Asia Centrală. Musulmanii sunt implicați în violențe cu sârbii ortodocși în Balcani, cu evrei în Israel, cu hindușii în India, cu budiștii în Birmania și cu populația catolică în Filipine, Islamul are granițele însângerate”.

Aceasta este concluzia la care a ajuns politologul american Samuel P. Hungtington încă din 1993, când a publicat primul eseu dedicat ciocnirii civilizațiilor

Evident, din toate părțile au venit critici vehemente cu privire la teoria sa. Unii i-au reproșat că se dedă unui atac odios împotriva unei religii, alții că nu ia în considerare factorii economici. Au fost și politologi care au respins cu totul definiția pe care Hungtington o dădea civilizației.

Hungtington nu a dat însă înapoi și a susținut că probele care îi susțin punctul de vedere sunt copleșitoare. În primul rând, deși reprezintă numai circa o cincime din populația globului, musulmanii sunt implicați în conflicte interreligioase mai mult decât orice altă civilizație.

„Pe scurt, sunt de trei ori mai multe conflicte între civilizații care includ participare musulmană decât între celelalte civilizații”, În al doilea rând , Huntington se bazează pe un studiu apărut în New York Times.

Din cele 48 de locuri din lume în care existau un număr de 59 de conflicte etnice în 1993, musulmanii erau implicați în jumătate din conflicte, fie cu alți musulmani, fie cu alte civilizații. În sfârșit, un alt studiu citat de politologul american, arăta că musulmanii au o participare mult mai mare decât orice altă civilizație în cele 29 de conflicte care făcuseră peste o mie de victime în 1992.

Analiza făcută de Hungtington în anii 90 nu avea cum să conțină referiri la cea mai mare amenințare care planează astăzi asupra Occidentului, terorismul islamic.

Dincolo de valul fără precedent de atentate care a început la 11 septembrie 2001, cifrele sunt grăitoare. Potrivit Global Terrorism Index al institutului pentru Economie și Pace, 78 la sută din acțiunile teroriste, care au ucis peste 32 000 de persoane în 2014, s-au produs în patru țări musulmane (Irak, Afganistan, Pakistan și Siria).

Chiar dacă media internațională se concentrează asupra atacurilor din Europa și Statele Unite, atacurile de aici, potrivit aceluiași Global Terrorism Index, nu au produs decât 0,5 la sută din morțile provocate la nivel mondial de astfel de atacuri. Această statistică ia în considerare atacurile de după 11 septembrie 2001.

Dincolo de aceste cifre, câteva concluzii se impun. Încercarea Occidentului de a impune democrația, drepturile omului și piața liberă în țările musulmane nu a făcut decât să toarne gaz pe foc. În loc să atenueze conflictele, primăvara arabă pus[ la cale de administrația Obama nu a făcut decât să deschidă cutia Pandorei.

Siria și Libia s-au alăturat Irakului și Afganistanului în acest joc al morții. Din păcate, nu numai strategii americani calculează greșit, ci și cei europeni. Politica migrației masive, și nu mă refer aici numai la greșelile flagrante făcute în ultimii ani, a eșuat lamentabil și a adus războiul religios în Europa.

Națiunile musulmane trebuie lăsate să-și caute propriul drum, în acord cu aspirațiile și moștenirea lor culturală. Societatea europeaă a eșuat în încercarea de a-i asimila pe noii veniți, cărora nu le poate împlini visurile,  Timpul utopiilor umaniste care acoperă interesele oneroase ale elitelor a apus, în Occident e vremea unei politici realiste.