Sursa: Arhiva EVZ Preoții au explicat de ce spune că cei care mor în Săptămâna Mare, numită și Săptămâna Patimilor, ajung în iad și de ce oamenii care mor în Săptămâna Luminată, care urmează imediat după Paște, se duc în rai.
Săptămâna Mare, numită și Săptămâna Patimilor, este reprezentată de ultima săptămână din postul Sfintelor Paște. Una dintre tradiții spune că cei care mor în Săptămâna Mare ajung în iad pentru că Porțile Raiului sunt închise. Preoții au mărturisit că există șanse ca aceștia să meargă în rai, dar după multe chinuri.
Tradiția mai spune că cei care mor în Săptămâna Luminată, care urmează imediat după Paște, și în celelalte săptămâni din Postul Paștelui, ajung direct în Rai.
Rugăciune pentru Săptămâna Patimilor Domnului
Creștinii pot să rostească o rugăciune puternică pentru a îi ajuta pe cei care au murit să ajungă în rai și să își găsească liniștea. Această rugăciune îi va ajuta și pe oamenii care mai sunt în viață și care nu au păcătuit.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cum îți dai seama că ești la un pas de moarte Sursa foto: pixabay.com
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin, potrivit Doxologia.
Recomandările noastre
