De ce se face de râs diplomația UE. Umilința din China și luptele interne

Diplomații europeni se confruntă cu inamicul din interior. Poticnelile în privința Chinei ilustrează lupta Serviciului European de Acțiune Externă pentru a-și găsi locul și a fi eficient.

O serie de greșeli surprinzătoare din ultimele săptămâni, legate de un raport privind dezinformarea chineză despre coronavirus și cenzurarea unei note a ambasadorilor UE la Beijing, a alimentat acuzațiile potrivit cărora Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) este prea dispus să se plieze la presiunile Chinei.

Dar diplomații și oficialii din interiorul și din afara SEAE - creat în 2011 ca „braț armat” al politicii externe a UE, acum în frunte cu fostul ministru de externe spaniol Josep Borrell - spun că dificultățile reale sunt în curtea proprie: țările UE își văd de propriul drum în politica externă, mai multe instituții din UE doresc să participe la acțiune iar organizația însăși suferă de probleme de conducere.

„Când multe dintre aceste state membre au început cu SEAE, au fost gata să-i ofere o șansă, să-l lase să se așeze și să urmărească cum merge”, a declarat Pierre Vimont, un ofițer superior și diplomat care a fost primul secretar general executiv al SEAE

„În ultimii ani (...) vedem din ce în ce mai multe state membre care lucrează de partea lor, luând propria lor inițiativă fără prea multă coordonare cu instituțiile de la Bruxelles”, a adăugat el.

Un exemplu clar de confuzie a politicii externe europene este Libia, din care Borrell a făcut-o prioritate atunci când a preluat funcția în decembrie. Franța și Italia au sprijinit diferite părți în războiul civil din Libia, iar eforturile susținute de UE pentru a stabili o încetare a focului sunt încă departe de a fi realizate, în ciuda unei conferințe majore organizate de Angela Merkel pe această temă, în Ianuarie.

În ceea ce privește Iranul, UE a promovat acordul nuclear ca unul dintre marile sale succese diplomatice - chiar și după retragerea președintelui american Donald Trump din pact - dar unii diplomați notează că statele membre și-au continuat inițiative proprii, mai degrabă decât să lase teren SEAE.

Ministrul german de externe, Heiko Mass, și-a făcut propria călătorie la Teheran în vara anului trecut, Regatul Unit (pe atunci încă membru al UE) a arestat un petrolier iranian la Gibraltar, iar președintele Franței, Emmanuel Macron și-a trimis consilierul diplomatic în Iran pentru o altă misiune. Adesea, alte state membre ale UE au descoperit aceste inițiative numai după ce ele au avut loc, scrie Politico.

Relațiile cu China au fost întotdeauna o mare problemă pentru noua Comisie Europeană, despre care președintele Ursula von der Leyen, fostul ministru german al Apărării, a declarat că va fi un Executiv „geopolitic” al UE.

Dar pandemia Covid-19 a pus relațiile Europei cu Beijingul la încercări mai grele iar SEAE nu era pregătit să facă față.

Recent, serviciul diplomatic european a fost acuzat că și-a cenzurat un raport cu privire la dezinformarea Chinei despre coronavirus, la presiunile Beijingului, o acuzație pe care inițial a negat-o, în ciuda unor dovezi clare.

Ulterior, SEAE a admis că ambasadorul UE în China a cedat la presiunile chineze, autorizând cenzurarea unei scrisori semnate de el și omologii din țările membre ale UE, înainte să fie publicată de China Daily, organ de presă deținut de Departamentul de publicitate al Partidului Comunist Chinez.

„A cenzura criticile vizavi de China este pur și simplu rușinos și laș”, a lansat pe Twitter Twitter Brill, un important investitor și activist pentru drepturile omului.

Borrell a recunoscut în final că SEAE a făcut o greșeală și a promis că nu se va mai întâmpla niciodată. Din păcate pentru SEAE, acest episod jenant a apărut la doar câteva luni după altul, în care procurorii germani îl suspectau pe Gerhard Sabathil, fost diplomat șef al SEAE, de spionaj pentru China. Sabathil a negat acuzațiile și nu a fost arestat sau acuzat.

Dar Ian Bond, fost diplomat britanic, care este director de politică externă la Centrul pentru Reforma Europeană, un think tank, a declarat că va fi dificil pentru SEAE să ia o poziție mai fermă asupra Chinei - având în vedere că deciziile de politică externă necesită un acord unanim la nivelul UE.

Unele țări membre au fost, de asemenea, ezitante să ia o poziție fermă în fața Beijingului, de care depind din ce în ce mai mult economic, a spus el.

La fel ca multe dintre țările sale membre, UE încearcă să găsească un echilibru delicat cu China, pe care a declarat-o anul trecut „un concurent strategic”.

Deși SEAE are misiunea să se concentreze pe afacerile externe, există și probleme interne importante.

Cel mai recent raport al resurselor umane al organizației, lansat în 2019, arată că doar 39% din participanți consideră că managerii lor se tratează în mod eficient performanțele slabe ale echipei lor.

Un fost funcționar al SEAE a spus că organizația, care are aproximativ 4.000 de angajați, are o problemă de recrutare. „Există multe cazuri în care statele membre trimit pur și simplu oficialilor funcționarii pe care nu-i mai doresc”, a declarat el.

„În mod evident, există și foarte mulți responsabili foarte talentați, dar există cazuri în care, din motive politice sau de gestionare greșită, nu primesc jobul care le convine cel mai mult”, a adăugat el.

Alți diplomați descriu o instituție în care „recrutarea este adesea opacă” și „marile state membre au partea leului” în privința locurilor de muncă.

Raportul de resurse umane arată că cinci țări - Franța, Italia, Germania, Spania și Belgia - dețin mai mult de jumătate din toate posturile din SEAE.

Dar un purtător de cuvânt al SEAE a respins criticile. El a menționat că cifrele pentru Belgia au crescut deoarece un număr de agenți britanici au luat cetățenie belgiană și că celelalte patru țări membre mari au avut cea mai mare pondere „din cauza dimensiunii populației și a serviciul lor diplomatic mondial tradițional”.

„Este posibil ca aceste țări să fi prezentat mai mulți candidați”, a adăugat purtătorul de cuvânt. În ceea ce privesc motivația și managementul, purtătorul de cuvânt a spus că același sondaj a indicat că „SEAE iese în evidență ca o instituție pentru care personalul este mândru să lucreze”.

Recrutarea nu este opacă din moment ce sunt publicate anunțuri pentru „toate funcțiile de conducere ale SEAE și majoritatea posturilor neadministrative”.

Borrell are în mod clar multă muncă de făcut, apreciază observatorii, care se referă la presiunile exercitate de alte instituții și de statele membre, existând riscul ca să nu mai rămână „mare lucru” din ceea ce SEAE a fost gîndit să fie.