Diplomații europeni se confruntă cu inamicul din interior. Poticnelile în privința Chinei ilustrează lupta Serviciului European de Acțiune Externă pentru a-și găsi locul și a fi eficient.

O serie de greșeli surprinzătoare din ultimele săptămâni, legate de un raport privind dezinformarea chineză despre coronavirus și cenzurarea unei note a ambasadorilor UE la Beijing, a alimentat acuzațiile potrivit cărora Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) este prea dispus să se plieze la presiunile Chinei.

Dar diplomații și oficialii din interiorul și din afara SEAE - creat în 2011 ca „braț armat” al politicii externe a UE, acum în frunte cu fostul ministru de externe spaniol Josep Borrell - spun că dificultățile reale sunt în curtea proprie: țările UE își văd de propriul drum în politica externă, mai multe instituții din UE doresc să participe la acțiune iar organizația însăși suferă de probleme de conducere.

„Când multe dintre aceste state membre au început cu SEAE, au fost gata să-i ofere o șansă, să-l lase să se așeze și să urmărească cum merge”, a declarat Pierre Vimont, un ofițer superior și diplomat care a fost primul secretar general executiv al SEAE

„În ultimii ani (...) vedem din ce în ce mai multe state membre care lucrează de partea lor, luând propria lor inițiativă fără prea multă coordonare cu instituțiile de la Bruxelles”, a adăugat el.

Un exemplu clar de confuzie a politicii externe europene este Libia, din care Borrell a făcut-o prioritate atunci când a preluat funcția în decembrie. Franța și Italia au sprijinit diferite părți în războiul civil din Libia, iar eforturile susținute de UE pentru a stabili o încetare a focului sunt încă departe de a fi realizate, în ciuda unei conferințe majore organizate de Angela Merkel pe această temă, în Ianuarie.

În ceea ce privește Iranul, UE a promovat acordul nuclear ca unul dintre marile sale succese diplomatice - chiar și după retragerea președintelui american Donald Trump din pact - dar unii diplomați notează că statele membre și-au continuat inițiative proprii, mai degrabă decât să lase teren SEAE.

Ministrul german de externe, Heiko Mass, și-a făcut propria călătorie la Teheran în vara anului trecut, Regatul Unit (pe atunci încă membru al UE) a arestat un petrolier iranian la Gibraltar, iar președintele Franței, Emmanuel Macron și-a trimis consilierul diplomatic în Iran pentru o altă misiune. Adesea, alte state membre ale UE au descoperit aceste inițiative numai după ce ele au avut loc, scrie Politico.

Relațiile cu China au fost întotdeauna o mare problemă pentru noua Comisie Europeană, despre care președintele Ursula von der Leyen, fostul ministru german al Apărării, a declarat că va fi un Executiv „geopolitic” al UE.

Dar pandemia Covid-19 a pus relațiile Europei cu Beijingul la încercări mai grele iar SEAE nu era pregătit să facă față.

Recent, serviciul diplomatic european a fost acuzat că și-a cenzurat un raport cu privire la dezinformarea Chinei despre coronavirus, la presiunile Beijingului, o acuzație pe care inițial a negat-o, în ciuda unor dovezi clare.