Grecia nu a fost luată pe nepregătită, deoarece Erdogan amenințase în mai multe rânduri cu „deschiderea porților”, scrie Al-Monitor.

Într-un discurs din 24 octombrie, de exemplu, liderul turc declarase:

„Se îngrijorează de fiecare dată când zic că deschidem porțile. Nu vă îngrijorați – porțile vor fi deschise la momentul potrivit. Atunci să vedem cum veți putea primi sute de mii de oameni ca noi. Aveți bani și putere. Ne dați telefon când o sută de persoane trec în Grecia, dar noi avem 4 milioane aici.”

Care a fost principalul factor care a determinat ca Erdogan să considere că 28 februarie era „momentul potrivit” să „deschidă porțile”?

Să fie vorba despre vreo nouă dezamăgire despre legăturile Turciei cu UE? întreabă publicația americană citată, pentru a răspunde: Nu, evenimentele de la frontiera cu Grecia nu au avut legătură directă cu relațiile Ankara-Bruxelles.

Erdogan a decis să „deschidă porțile” imediat după ce 36 de soldați turci au fost uciși pe 27 februarie într-un bombardament ruso-sirian în Idlib.

Astfel, Turcia a lansat operațiunea refugiaților pe 28 februarie cu scopul de a distrage atenția opiniei publice de la victimele din Idlib, cea mai mare pierdere suferită de armata turcă de la războiul din 1974 din Cipru.

Nemulțumirea publică a turcilor era și așa mare, în legătură cu cei 3,5 milioane de sirieni cărora li s-a oferit adăpost în Turcia, iar tensiunile au atins niveluri maxime între autoritățile locale și refugiați.

Această criză a fost percepută ca unul dintre principalii factori din spatele pierderilor suferite de partidul de guvernământ AKP în alegerile locale de anul trecut, scrie analiza Al-Monitor.

Cu perspectiva unor mari pierderi în Idlib, Ankara a dorit ca publicul să se consoleze măcar cu ideea că Turcia se debarasează de sirieni.

Ca urmare, numărătoarea zilnică a lui Soilu avea și scopul de a arăta că sirienii părăsesc în sfârșit Turcia.

În 2015, 1,1 milioane de imigranți, în majoritate sirieni, au intrat în Europa din Turcia, într-un alt episod al „porților deschise”. Totuși, nici un oficial turc nu a oferit atunci numărători zilnice ale refugiaților care au pătruns pe teritoriul UE, deoarece evenimentul îi viza pe europeni, nu opinia publică turcă.

Spre deosebire de exodul din 2015, Ankara a ferit de data aceasta Bulgaria, al doilea vecin al Turciei, dirijând refugiații exclusiv către Grecia.

Tratamentul favorabil acordat Bulgariei s-ar putea datora vizitei premierului din această țară la Ankara, pe 2 martie, însă nu poate fi ignorat faptul că Bulgaria este principala cale de transport terestru a Turciei către Europa.

Cu alte cuvinte, Bulgaria avea propriile ei atuuri în fața Turciei, subliniază analiza citată.