Ultimele sondaje din Statele Unite arată că 47-50% dintre americani sunt favorabili destituirii lui Trump. Câtă încredere li se poate acorda?

O analiză a sociologului Lloyd Pettegrew, profesor emerit la Universitatea South Florida, pentru Townhall.

Numeroși conservatori sunt îngrijorați de sondajele legate de problemele care îi preocupă, în special cele despre popularitatea lui Trump.

Astfel, ultimul sondaj CNN dezvăluie că 51% dintre alegători cred că Președintele trebuie destituit. Ce credit trebuie să acorde conservatorii acestui tip de sondaje?

I se atribuie lui Mark Twain paternitatea acestei ziceri: „Minciuni, minciuni blestemate și statistici”. Una dintre minciunile cele mai răspândite pe care oamenii le iau drept realitate sunt sondajele politice, mai ales după sosirea lui Donald Trump pe scena politică.

Majoritatea sondajelor îl arată în urma mulțimii de candidați aflați în cursă pentru reprezentarea Democraților în alegerile din 2020. Însă American Association for Public Opinion Research (asociația americană pentru cercetarea opiniei publice) confirmă că „sondajele naționale din 2016 au avut tendința de a subestima sprijinul pentru Trump mai mult decât pe cel pentru Hillary Clinton”.

Suntem invadați de sondaje privind cota de aprobare a Președintelui Trump și modul în care oamenii sunt susceptibili să voteze la alegerile din 2020.

Aceste sondaje sunt de rău augur pentru Președinte, dar el nu le dă crezare și nici noi nu ar trebui.

În calitate de profesor universitar, conduceam un centru de cercetări care realiza sondaje de opinie la nivel local, național și statal, dar mi-am luat un an de concediu de la universitate pentru a lucra cu Lou Harris, fondatorul firmei Harris Poll.

Motivul pentru care nu ar trebui să credem majoritatea sondajelor actuale sau viitoare privindu-l pe Președintele Trump se rezumă la două cuvinte: dezirabilitate socială.

Dezirabilitatea socială este un concept formulat pentru prima dată de psihologul Allen L. Edwards în 1953. El afirmă ideea că atunci când sunt întrebați în legătură cu o problemă într-un context social dat, oamenii răspund întotdeauna într-o manierp conformă cu norma socială dezirabilă, fie că cred în ea sau nu.

Sondajele politice, fie că sunt făcute telefonic sau online, constituie un cadru social. Pesoanele întrebate știu că există un public care pune întrebările și supraveghează răspunsurile.

În consecință, în ciuda convingerii reale a unui respondent, mulți răspund la întrebările sondajului de o manieră care poate părea acceptabilă social, sau nu răspunde deloc.

Atunci când este vorba de Președintele Trump, presa populară și academică ne-au determinat să gândim că nu este socialmente de dorit (sau corect politic) să îl sprijini.

În fața acestei situații, majoritatea conservatorilor fac unul dintre următoarele trei lucruri:

1.   Spun că susțin pe altcineva, deși în realitate îl sprijină pe președinte (minciună);

2.   Spun adevărul în ciuda indezirabilității sociale a răspunsului lor;

3.   Refuză să participe la sondaj (evitare prin non-răspuns).

Această situație are mai multe consecințe pentru sondajele legate de Donald Trump.

Mai întâi, în ceea ce privește persoanele ce fac parte din eșantionul inițial care nu doresc să participe, cercetătorul trebuie să le înlocuiască cu persoane dispuse să participe.

Dacă presupunem că acest segment este compus în mare parte din simpatizanți ai lui Trump, a găsi înlocuitori reprezentativi poate costa timp și bani și mărește marja de eroare de eșantionaj (MEE), diminuând în același timp validitatea sondajului.

Marja de eroare a eșantioanelor este statisticade referință prin excelență. Ea înseamnă că rezultatele unui sondaj dat nu variază cu mai mult de x%, pentru că eșantionul său este cel mai important.

Toate lucrurile fiind egale, de altfel, un sondaj a cărui marjă de eroare este de 2% este mai credibil decât unul a cărui marjă de eroare de 4%, pentru că eșantionul său este mai important.

Un sondaj imediat pe chestiuni precum destituirea Președintelui Trump poate aduce un sprijin ziariștilor care au un punct de vedere de difuzat, dar cu un eșantion mic și cu o marjă de eroare mare, rezultatele lor nu merită să li se consacre timp și atenție.

Unii cercetători politici ocolesc adesea necesitatea unei eșantionări repetate în cursul unei alegeri, formând un panel de persoane care corespund caracteristicilor demografice (apartenență la un partid, vârstă, sex, rasă, loc etc.) ale electorilor înscriși.

Societățile de sondare remunerează adesea membrii panelului și îi utilizează de-a lungul întregului ciclu electoral.

Aceste paneluri sunt supuse totuși efectelor dezirabilității sociale și erorii legate de substituirea inițială.

Un alt factor de luat în considerare este instituția care realizează sondajul și cei care comunică datele. Sensibilitățile lor progresiste atârnă în balanță.

După experiența mea, sondajele realizate de societățile media sunt mai puțin credibile, căci sunt adesea vinovate de aceleași prejudecăți pe care le regăsim și în relatările lor.

Exemplul perfect este „Poll Watch” din New York Times, care oferă o revistă săptămânală a sondajului lor politic.