Îmi dau seama că o asemena opinie nu va stârni entuziasm. Numai că întotdeauna am susținut lucrurile în care am crezut, pe care le-am știut exact. Așa că o să încerc să explic o altă perspectivă.

Haideți să vedem cât de neobișnuită este o asemenea atitudine. În primul rând trebuie spus că regula este ca aceste dezbateri să aibă loc. Dar refuzul de a participa la asemenea momente nu este ceva neamiauzit și nemaiîntâlnit.

În 1980, președintele SUA Jimmy Carter a refuzat să participe la o dezbatere televizată în alegerile interne alături de guvernatorul statului California Ronald Reagan, dacă participa și congresmanul de Ilinois, John B. Anderson. Ronald Reagan a refuzat, așa că președintele SUA Jimmy Carter nu a participat la dezbaterile pentru nominalizarea candidatului republican. Ulterior, Reagan a acceptat condițiile lui Carter și cei doi s-au întâlnit fără ca Anderson să fie prezent. În concluzie, Carter și Anderson nu au participat la nici o dezbatere internă a republicanilor.

În 2002, președintele Franței Jacques Chirac a refuzat o dezbatere televizată cu Jean Marie LePen, deși aceasta ajunsese în faza finală a alegerilor prezidențiale. Ce explicație publică a dat? „Așa cum nu am acceptat o alianță politică cu Frontul Național, așa nu voi accepta nici o dezbatere cu liderul lui în viitor”, a spus președintele Franței.

Relația între PSD și PNL, respectiv între Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă, este asemănătoare? Dacă da, atunci explicația dată de Chirac este valabilă și în cazul președintelui în funcție.

În 2019, în alegerile prezidențiale din Ucraina, candidatul aflat în fruntea sondajelor, Volodimir Zelenski a refuzat să se întâlnească cu președintele în exercițiu, Petro Poroșenko. Dezbaterea a avut loc pe stadion, cu pupitrul gol în dreptul celui are avea să câștige alegerile. Ulterior, la presiunea opiniei publice, cei doi s-au întâlnit, dar tactica inițială a lui Zelenski era aceea de a refuza orice dezbatere cu Poroșenko.

Așa cum am spus, eu văd acest moment din perspectiva fostului consultant politic, nu a ziaristului. Ca ziarist susțin că aceste dezbateri trebuiau organizate din primul tur, cu toți candidații. Pentru a respecta principiul reprezentativității. De aceea nu mi-a plăcut modul în care a organizat Europa FM, cu doar 6 candidați invitați. De ce nu aveau dreptul să participe și ceilalți opt? Doar și pentru ei semnaseră cel puțin 200.000 de oameni.

Dacă acceptăm că se fac excepții, atunci trebuie să înțelegem că acestea au motivații strategice, electorale.

Din acestă punct de vedere, Klaus Iohannis s-a decis să nu-i dea nici o șansă Vioricăi Dăncilă, nici măcar perspectiva unei întâlniri directe. Este o întâlnire din care Klaus Iohannis nu ar avea nimic de câștigat, în condițiile în care Viorica Dăncilă nu mai are nimic de pierdut. Candidatul PSD joacă totul pe o singură carte, ceea ce înseamnă atitudini disperate.

Întrebarea-cheie care se poate pune este în ce măsură o asemenea dezbatere ar aduce ceva nou. Unul din candidați ne-ar spune ceva ce nu știm. Eu mă îndoiesc că în afară de atacuri reciproce, acuzații de tip tabloid și răspunsuri mai mult sau mai puțin meșteșugite, românii ar afla ceva nou. Ar fi un simplu show de tip Master Chef, în care fiecare ar încerca să-l facă tocăniță pe celălalt.

Așa că se poate spune că acest „cordon sanitar” pe care l-a instituit stafful candidatului Iohannis este de înțeles din perspectiva strategiei de campanie.

Ne place, nu ne place, alegerile prezidențiale seamănă din ce în ce mai mai mult cu manevrele militare.

 

Te-ar putea interesa și: