De ce întârzie ofensiva militară terestră a Israelului în Fâșia Gaza, se întreabă mulți comentatori. O posibilă explicație este dată de prezența a 200 de ostatici israelieni în mâinile Hamas.

Ofensiva Israelului în Gaza se lasă așteptată. Ultimatum după ultimatum, oră după oră, ofensiva militară este amânată. Guvernul israelian condus de Bibi Netanyahu trebuie să ia o decizie complicată. Când declanșează ofensiva terestră în Gaza pentru care a mobilizat 360.000 de rezerviști.

În luarea în considerare a următorilor pași, Israel se confruntă cu o dilemă politică complexă. Care este marcată, în primul rând, de prezența a peste 200 de ostatici în mâinile teroriștilor. Dacă ar intra în negocieri, chiar și indirecte așa cum cere SUA, Israel s-ar implica în discuții cu o organizație pe care s-a angajat să o șteargă de pe fața pământului. O opțiune imposibilă la această oră, având în memorie atrocitățile comise de Hamas în atacul din 7 octombrie.

Pe de altă parte, Israel poate lansa o operațiune terestră planificată chiar și înainte de eliberarea mai multor ostatici. Numai că acest lucru ar însemna să se confrunte cu un număr crescând de victime din rândul palestinienilor. Automat vor crește presiunile internaționale de a-și limita acțiunile într-o zonă dens populată. Ca să nu mai vorbim că pierderea vieților ostaticilor israelieni și victimele din rândul IDF vor afecta credibilitatea guvernului de la Tel Aviv.

Această decizie este una dintre multele alegeri dificile cu care se confruntă administrația prim-ministrului Benjamin Netanyahu și liderii militari ai Israelului. În timp ce se discută intens de trecerea de la atacurile aeriene la un atac terestru, mult mai complicat.

Ofensiva Israel, opțiuni dificile

Dacă Israel optează pentru o operațiune militară terestră redusă ca amploare în Gaza, în încercarea de a limita conflictul și de a minimiza daunele asupra civililor, s-ar afla prins într-un situație de guerrilla urbană. O misiune militară îndelungată și cu obiective greu de atins. Vorbim de un atac terestru complicat de ruinele din Gaza și de caracteristicile unei rezistențe armate în zonele intens populate. Deși această abordare ar putea slăbi Hamas, nu-l va distruge, așa cum au anunțat liderii militari israelieni. Astfel, grupul terorist va rămâne o amenințare constantă.

La potențialul dat de numărul victimelor civile, se adaugă riscul de a deschide un al doilea front cu Hezbollah, un grup militant susținut de Iran în Liban, considerat ca fiind o amenințare extremă. Un atac ofensiv pe ambele fronturi, împotriva Hamas și Hezbollah, necesită o pregătire militară complexă și resurse uriașe. Experiența măcinării trupelor rusești implicate în invazia din Ucraina ridică multe probleme strategilor militari de pretutindeni, nu numai de la Tel Aviv.

Esența dilemei politice este că Israel trebuie să demonstreze că nicio încălcare a teritoriului sau un atac terorist la adresa israelienilor nu va rămâne fără urmări. Majore, capabile să anchilozeze o structură teroristă. Cu efecte directe asupra liderilor Hamas care au comandat atacul terorist.

Cum se va rezolva situația? Din ce în ce mai greu de prevăzut. Dar Israelul are tot dreptul să se apere, să-și protejeze cetățenii în fața unui atac terorist. O paralelă cu 9/11 azi face lucrurile mult mai ușor de înțeles. Dar suntem foarte puțin dispuși să învățăm din lecțiile Istoriei.