De ce-am fost la Paris acum, la început de an și sfîrșit de vacanță? Sunt multe motive să mi se pună această întrebare de cei care mă știu cît de cît.

– De la 5 ianuarie 2020, ca de fiecare dată în postdecembrism, viața politică se trezește. Televiziunile trec de la durerile de stomac provocate de prea multe porcării alimentare la durerile de cap provocate de prea multe porcării politice. A pleca din țară în această perioadă înseamnă a lipsi de la o mie și una de nopți care sunt talk-show-urile din prime time.

– Am de predat ultimele două eseuri din volumul Decembrie 1989: Comunismul a căzut în picioare! Oricît m-aș strădui să lucrez seara, e greu să mă întorc intelectualicește de la Parisul din ianuarie 2020 la Bucureștiul din decembrie 1989.

– În ianuarie, oricît s-ar jelui ecologiștii că se schimbă clima, la Paris e frig. Destul de incomod să folosești camera video și carnețelul de reporter înfofolit cum ești și pe deasupra, ștergeîndu-te mereu la nas.

Și cu toate acestea am fost la Paris între 5 ianuarie și 12 ianuarie 2020.

De ce-am fost?

– Ca să revăd marile semne lăsate de trecutul tumultuos al Franței devenit generoase izvoare de bani dați de turiști statului francez?

– Ca să cumpăr o valiză de cărți de la Librăriile din Place Saint-Michel?

– Ca să mă întreb cum de nu sunt francezii așa de obezi ca americanii, deși dulciurile le fac cu ochiul de peste tot?

Am fost și de asta.

Dar nu în principal.

Am fost la Paris timp de o săptămînă ca să slăbesc!

Pentru că din cauza grevei a trebuit să merg pe jos într-o săptămînă cît într-un an la București.

Așa că sînt în stare să dau un sfat celor îngrijorați c-au pus pe ei în timpul Sărbătorilor de iarnă:

Nu mergeți la sală. Mergeți la Paris!

Din 5 decembrie 2019, de mai o lună și ceva, Parisul e scena uneia dintre cele mai mari mișcări sociale din ultimii 50 de ani:

Grevă combinată cu ample mișcări de stradă.

Greva națională din Franța a fost declanșată joi, 5 decembrie 2019. Cauzele declanșării stau în reforma pensiilor impusă de către președintele Emmanuel Macron. Guvernul francez vrea să desfiinţeze cele 42 de regimuri de pensie (case de pensii) existente în prezent (pensii private, pensii pentru funcționari, pentru muncitorii din transporturi, utilități, pentru notari, chiar și pentru artiștii Operei Garnier, pensii speciale, pensii complementare etc.) şi să creeze un sistem unitar pe puncte. De asemenea, potrivit planurilor administrației de la Paris, vârsta de pensionare va creşte de la 62 la 64 de ani, faimoasa Age ivot, despre care vorbesc de dimineața pînă seara televiziunile de știri. Cei care vor ieși la pensie înaintea vârstei de 64 de ani vor avea pensiile diminuate cu 5% în fiecare an, în timp ce în cazul celor care îşi prelungesc activitatea peste 64 de ani, pensia va fi majorată cu 5% pe an.

Apelul la grevă fost lansat și urmat de sindicatele din transportul public și din cel feroviar.

Angajaților din sectorul feroviar și de transporturi (SNCF, RATP, Direcția Generale a Aviației Civile, DGAC), li s-au adăugat infirmierele, avocații (printre cei mai furioși), kinetoterapeuţii, experţii contabili, profesorii, poliţiştii, gunoierii etc. În grevă au intrat și angajații Operei din Paris, artiști și personal tehnic deopotrivă. În grevă sînt și balerinii și balerinele de la Opera din Paris. În semn de protest, joi, 26 decembrie 2019, în faţa Operei „Palais Garnier” din Paris, balerinele au interpretat un fragment de 20 de minute din „Lacul Lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski.

Conflictul e rezumat magistral în chemarea la manifestația din 11 ianuarie 2020 (Jumătate de milion de oameni în stradă):

„Guvern și patronat sînt uniți pentru a ne face să muncim mai mult!

Să ne unim pentru a le ridica un baraj!

Prin grevă! Prin manifestații!

Pînă la retragerea proiectului de jefuire a pensiilor noastre!”

La început Emmanuel Macron n-a luat în seamă protestul, convins că și în Franța o minune nu ține prea multe zile. Numai că iată a trecut o lună și ceva și Mișcarea nu scade.

Din 5 decembrie 2019, ca urmare a grevei pe termen nelimitat declanșate de sindicatele din CATP și SNCF, transportul public în Paris și transportul feroviar e dat peste cap.

Potrivit legii sindicale, în această perioadă, începînd cu 5 decembrie 2019, se asigură un serviciu minim. Asta înseamnă că se circulă doar pe anumite tronsoane, că garniturile de metrou vin 1 din 3, că multe linii de metrou și stații sunt închise, că nu circulă RER-urile, că trenurile inter circulă din cînd în cînd.

Opt milioane de oameni din jurul Parisului au mari dificultăți în a merge la serviciu. Cei care folosesc automobilele trebuie să stea în ambuteiaje de 450 de kilometri. Întregi zone ale Parisului la care turiștii ajungeau cu metroul sunt pustii.

Parizienii se mai descurcă.

Folosesc biciclete, trotinete, scutere.

Turiștii însă sunt practic paralizați.

În multe locuri am văzut turiști grăbindu-se spre o stație de metrou pentru a rămîne cu gura căscată văzînd-o închisă.

Pe Google Maps, indicațiile cum să ajungi la… arată în dreptul liniilor de metrou semnul Atenție! Servicii limitate.

În aceste condiții, străinului i-a rămas soluția mersului pe jos.

Ore întregi de mers pe jos obligatoriu, fatale, pentru că, la Paris, oriunde ai sta, ca să ajungi la unele monumente trebuie să iei neapărat metroul.

Am tras la un hotel din Montmartre. Ideal ca să văd Sacré-Cœur.

Cel care a tras însă în zona Montparnasse trebuie să meargă pe jos ca să ajungă la Sacré-Cœur vreo oră și ceva. Eu, ca să ajung la Sorbona, a trebuit să fac pe jos o oră.

Și astfel am mers pe jos la Paris într-o săptămînă cît n-am mers la București într-un an.

De ce-am fost la Paris?

Ca să merg pe jos.

Ca să slăbesc, adică!

N.B. La Église de la Trinité am găsit un text consacrat Grevei.

El debutează astfel:

„Turiștii și parizienii redescoperă, forțați, mersul pe jos!”

Această realitate – spune textul – corespunde dorinței lui Dumnezeu:

„Corpul omului e făcut pentru a se mișca, a se deplasa, a acționa. Prin mersul pe jos, corpul își regăsește locul. El nu mai e un pachet care e transportat, ci un Cineva care privește, salută, întîlnește. Cineva capabil de a vedea în jurul lui.

De la venirea sa pe lume, Isus a fost un călător, un mergător pe jos.

El își pune părinții să călătorească înainte de nașterea sa spre Betheleem și-i face să plece apoi spre Egipt.”

Iată un bun motiv să fi fost la Paris acum:

Am urmat exemplul lui Isus!.

Foto 1. Chemare la manifestația de sîmbătă, 11 ianuarie 2020. Au răspuns 500 000 de protestatari. Plus, Black bloc, mascații care sparg vitrine, pentru că acestea sînt capitaliste.

Foto 2 și 3. Secvențe surprinse de mine pe post de reporter la trecerea Cortegiului de manifestanți din seara lui 9 ianuarie 2020.

Foto 4. Zeci de mașini de jandarmi trec spre partea din față a cortegiului, unde Black bloc fac Breaking-news-uri.

Foto 5. Bulibășelii produse de grevă i se adaugă cea provocată de interzicerea circulației pe unde trec manifestanții.

Foto 6. Deși sînt în grevă, liceenii au venit la școală. Ca să facă grevă

Foto 7 și 8. Imagini familiare pentru metroul parizian de o lună și ceva încoace.

Foto 9. Urmați exemplul domnului nostru Isus Cristos: Mergeți pe jos!

Foto 10 și 11. Trotineta se ia la întrecere cu automobilul.

Foto 12. În aceste zile, la Paris, a face jogging nu mai e un sport. E un mod de viață.

Foto 13. Întorși la veacul bicicletei, parizienii au luat cu ei și telefonul mobil.

Foto 14 și 15. Dacă Legea va fi retrasă, pensionarii vor putea sărbători victoria la spectacolul Les Doriss Girls la Moulin Rouge. Prețurile sînt afișate la intrare. Ca s-o poți lua la fugă văzînd că prețul une soiree începe de la 185 euro.

 

Foto 16. E duminică dimineața. În absența turiștilor, formația de jazz Paris cîntă pentru parizieni.

Foto 17 și 18. Sîmbătă seara, Anne Hidalgo, primariță Parisului, și-a anunțat candidatura la al doilea mandat pentru localele de anul acesta. Duminică, dimineața, fătucele dădeau cui voia să ia pliantul electoral al candidatei. Parizienii bombăne că a făcut mai mult pentru turiști decît pentru băștinași.

Foto 19 și 20. Deși nu e frig, nu strică un vin fiert cu scorțișoară. Ți se dă direct în stradă.

Foto 21. Place du Tertre în Montmartre. Urmașii marilor pictori de ieri îți fac portretul contra sumei de 80 de euro. Doi pictori pot închiria un metru pătrat pentru a-și instala șevaletul. Ei lucrează în două ture.

Foto 22. Clienții sînt mult mai serioși decît pictorii în ceea ce fac.

Foto 23. Cei care n-au închiriat locuri în Piață, umblă cu șevaletul pe străzi în agățarea unui client.

Foto 24, 25 și 26. Gardul de la Sacre Coeur găzduiește binecunoscutele lacăte ale amorezaților. Asta a născut o nouă profesie: vînzător de lacăte cu două inimi îngemănate pe ele.

Foto 27. Cu aproape 40 de ani în urmă, inspirat de realitățile de la Sacre Coeur am scris reportajul satiric Magazinele de pe pătură. Le regăsesc și în ianuarie 2020.

Foto 28 și 29. Unde se poate bea și mînca toată noaptea, n-au cum lipsi rușii. Dovada: Anunțul de pe geam că există meniu și în rusește.

Foto 30. Ca orice mall care se respectă, Sexodromul arată clienților împărțirea produselor pe cele patru niveluri. Ai unde să-ți petrece timpul dacă autobuzul întîrzie din cauza grevei.