Animalele de companie ocupă un loc special în inimile noastre, aducând bucurie, companie și afecțiune în viețile noastre. În timp ce majoritatea câinilor sunt considerați frumoși din punct de vedere estetic, există și acei câini cu aspect neobișnuit, care pot părea înspăimântători sau chiar urâți în ochii multora. Cu toate acestea, paradoxal, mulți oameni simt o adorație aparte pentru acești patrupezi neobișnuiți.
Oamenii de știință au dezvăluit o explicație fascinantă cu privire la iubirea noastră pentru câinii urâți, chiar în contextul concursului pentru „Cel mai urât câine din lume”. Această fascinație are, de fapt, rădăcini în evoluția umană și modul în care creierul nostru procesează astfel de exemplare neobișnuite.
De ce suntem atrași de câinii urâți
Conform teoriei zoologului austriac Konrad Lorenz, există o explicație evolutivă pentru atracția oamenilor față de trăsăturile infantile ale animalelor, cum ar fi ochii mari, capetele mari și corpurile pufoase. Lorenz a identificat aceste caracteristici ca fiind parte a unei adaptări evolutive care asigură supraviețuirea speciei prin încurajarea adulților să aibă grijă de urmașii lor. El a denumit aceste trăsături infantile ca fiind „schema copilului” în 1943.
Animalele cu aspect ciudat au în comun acele calități infantile care declanșează un răspuns afectuos în rândul oamenilor și stimulează un instinct înnăscut de a îngriji și proteja.
Cercetătoarea Marta Borgi de la Istituto Superiore di Sanità din Roma a studiat interacțiunea om-animal și a descoperit că aceste caracteristici infantile sporesc „comportamentul de protecție, atenția și dorința de îngrijire” într-o persoană. Mai mult, ele reduc „probabilitatea de agresiune față de un copil”.
La oameni, ai căror pui „depind în totalitate de îngrijitorii lor pentru hrană și protecție, un astfel de răspuns are o valoare evidentă, deoarece contribuie la creșterea șanselor de supraviețuire ale urmașilor”, spune ea.
Conceptul de „drăgălășenie” este foarte bine conturat și se dezvoltă de la o vârstă foarte fragedă
„Am arătat că răspunsul atent față de trăsăturile faciale infantile la câini și pisici apare foarte devreme în timpul dezvoltării noastre”, spune Borgi.
Cercetătorii au realizat un studiu în care au analizat mișcările ochilor copiilor cu vârste cuprinse între trei și șase ani. Aceștia au descoperit că acești copii erau mai atenți la imaginile cu câini, pisici și oameni care fuseseră modificate digital pentru a le conferi trăsături infantile îmbunătățite.
Pe lângă analiza mișcărilor oculare, cercetătorii au solicitat copiilor să evalueze imaginile pe o scară de la unu la cinci, unde unu însemna „nu este drăguț” și cinci însemna „foarte drăguț”. Interesant, copiii au considerat că fețele rotunde, cu fruntea înaltă, ochii mari și nasul mic sunt mai drăguțe decât cele cu trăsături mai puțin infantile, potrivit BBC.