În urmă cu un an, după atacurile din 7 octombrie și declanșarea ofensivei Israelului în Gaza, Joe Biden a devenit primul președinte american care a vizitat Israelul într-o perioadă de război.
L-am văzut toți fixându-și privirea la camerele TV după ce l-a întâlnit pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și pe membrii cabinetului de război de la Tel Aviv și spunea Israelului: „Nu sunteți singuri”.
Dar Biden a cerut, de asemenea, conducerii israeliene să nu „repete greșelile” pe care America „înfuriată” le-a făcut după 11 septembrie.
În septembrie anul acesta, la Organizația Națiunilor Unite (ONU) de la New York, președintele Biden a condus un apel nominal global al liderilor care îndeamnă la reținere între Israel și Hezbollah. Netanyahu a dat răspunsul: brațul lung al Israelului, a spus el, ar putea ajunge oriunde în regiune.
Nouăzeci de minute mai târziu, piloții israelieni au tras cu bombe „bunker-buster” furnizate de americani asupra clădirilor din sudul Beirutului. Lovitura l-a ucis pe liderul teroriștilor Hezbollah, Hassan Nasrallah.
Eliminarea acestuia a marcat unul dintre cele mai semnificative momente de cotitură din anul de când teroriștii palestinieni din Hamas au comis masacrul din Israel, de pe 7 octombrie 2023.
Ce s-a ales de eforturile diplomatice ale administrației Biden
Diplomația lui Biden a fost îngropată în ruinele unui atac aerian israelian în care au fost folosite bombe furnizate de americani.
Am petrecut cea mai bună parte a unui an urmărind diplomația americană de aproape, călătorind în grupul de presă cu secretarul de stat american Anthony Blinken, în vizite care m-au dus înapoi în Orientul Mijlociu, unde am lucrat timp de șapte ani, până în decembrie anul trecut, scrie Tom Bateman, în prezent corespondent BBC la Departamentul de Stat american.
Cel mai mare obiectiv al diplomației, așa cum a declarat administrația Biden, a fost obținerea unui acord de încetare a focului în schimbul eliberării ostaticilor răpiți de teroriștii palestinieni și ținuți în Fâșia Gaza. Dar miza putea fi mai mare.
Războiul s-a extins în Cisiordania și Liban
La un an de când teroriștii palestinieni din Hamas au declanșat masacrul din 7 octombrie, spărgând gardul din sudul Israelului, unde au ucis peste 1.200 de oameni și au luapt peste 250 de ostatici, mulți dintre aceștia, inclusiv șapte cetățeni americani, au rămas în captivitate, un număr semnificativ dintre ei fiind considerați deja morți.
În Gaza, războiul antiterorist al Israelului ar fi dus la moartea a aproape 42.000 de palestinieni, dacă ar fi să credem cifrele Ministerului Sănătății din Gaza, controlat de teroriștii Hamas, iar teritoriul a fost redus la un peisaj selenar.
Alți mii de palestinieni sunt dispăruți. ONU susține că un număr record de lucrători umanitari ar fi fost uciși în loviturile israeliene, în timp ce grupurile umanitare au acuzat în repetate rânduri Israelul că blochează transporturile, lucru negat de guvernul israelian.
Între timp, războiul s-a extins în Cisiordania și Liban. Iar Iranul a tras 180 de rachete asupra Israelului ca răzbunare pentru uciderea lui Nasrallah, liderul grupării teroriste Hezbollah, susținută de dictatura islamistă din Iran. Iar conflictul amenință să se adâncească în toată regiunea.
Obiectivul actualei administrații a SUA nu s-a realizat
„Acoperind Departamentul de Stat al SUA, am urmărit cum administrația Biden încearcă să-l sprijine și să-l împiedice în același timp pe premierul israelian Netanyahu”, mai scrie Tom Bateman.
Dar obiectivul actualei administrații a SUA de a dezamorsa conflictul și de a intermedia o încetare a focului nu s-a realizat.
Oficialii administrației Biden susțin că presiunea SUA a schimbat „forma operațiunilor militare” ale Israelului, o referire probabilă la credința răspândită în cadrul administrației că atacul asupra Rafah a fost mai limitată decât ar fi fost fără presiunile lor.
Înainte intrarea trupelor israeliene în Rafah, Biden a suspendat un lot de bombe, în încercarea de a-i descuraja pe israelieni să declanșeze un atac total. Dar președintele s-a confruntat imediat cu o reacție din partea Republicanilor de la Washington și a lui Netanyahu, care au acuzat un „embargo asupra armelor”. De atunci, Biden a ridicat parțial suspendarea livrărilor și nu a repetat-o niciodată.
Departamentul de Stat afirmă că presiunea sa a dus la mai mult ajutor umanitar, în ciuda faptului că ONU susține că în Gaza ar fi condiții asemănătoare foametei. „Prin intervenția și implicarea și eforturile Statelor Unite am reușit să obținem asistență umanitară pentru cei din Gaza, ceea ce nu înseamnă că aceasta este misiune îndeplinită. Nu este foarte mult. Este un proces în desfășurare”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Matthew Miller.
Blinken, emisarul lui Biden
În regiune, o mare parte din intențiile lui Joe Biden au fost puse în practică de Anthony Blinken, care a făcut zece călătorii în Orientul Mijlociu din octombrie anul trecut, în runde vertiginoase de diplomație, partea vizibilă a unui efort alături de munca secretă a CIA de a încerca să încheie un acord de încetare a focului în Gaza, între Israel și teroriștii palestinieni Hamas.
„Am urmărit mai multe încercări de a încheia acordul de încetare a focului”, mai spune Tom Bateman. „La a noua vizită a lui Blinken, în august, în timp ce zburam cu un transportator militar american C-17 într-o călătorie prin regiune, americanii au devenit din ce în ce mai exasperați. O vizită care a început cu optimism și se credea că un acord ar putea fi semnat, s-a încheiat cu sosirea la Doha, unde lui Blinken i s-a spus că Emirul Qatarului, a cărui delegație este critică în comunicarea cu Hamas, era bolnav.
L-a ignorat intenționat? Nu am știut niciodată cu siguranță - oficialii spun că mai târziu au vorbit prin telefon - dar vizita a eșuat, mai ales după ce Netanyahu a susținut că l-a „convins” pe Blinken de necesitatea menținerii trupelor israeliene de-a lungul graniței dintre Gaza și Egiptul, ca parte a acordului.
Acesta a fost momentul care a zădărnicit înțelegerea cu teroriștii palestinieni Hamas și cu egiptenii. Un oficial american l-a acuzat pe Netanyahu că a sabotat acordul. Blinken a plecat din Doha fără să fi ajuns mai departe de aeroport. Ne întorceam la Washington.
La a zecea sa călătorie în regiune Blinken nu a vizitat Israelul”.
Ce spun criticii lui Biden
Pentru critici, inclusiv unii foști oficiali, apelul SUA la încetarea războiului în timp ce aprovizionează Israelului cu arme de cel puțin 3,8 miliarde de dolari pe an, este un eșec de a folosi pârghia banilor. Aceștia susțin că extinderea actuală a războiului marchează, de fapt, o demonstrație, mai degrabă decât un eșec, a politicii diplomatice americane.
„A spune că administrația a făcut eforturi diplomatice este adevărat în sensul cel mai superficial, în sensul că s-au făcut o mulțime de întâlniri. Dar nu au făcut niciodată niciun efort rezonabil pentru a schimba comportamentul unuia dintre actorii principali - Israelul”, spune fostul ofițer de informații Harrison J. Mann, un maior de carieră al armatei americane care a lucrat în secțiunea Orientului Mijlociu și Africa a Agenției de Informații pentru Apărare la momentul atacurilor din 7 octombrie.
Mann a demisionat la începutul acestui an în semn de protest față de sprijinul SUA pentru războiul antiterorist al Israelului în Gaza și pentru civilii uciși folosind arme americane.
Aliații lui Biden îi susțin deciziile
Aliații lui Biden resping categoric criticile. Ei subliniază, de exemplu, faptul că eforturile diplomatice cu Egiptul și Qatarul, care mediează cu teroriștii palestinieni din Hamas, a dus la armistițiul din noiembrie anul trecut, care a dus la eliberarea a peste 100 de ostatici în schimbul a aproximativ 300 de deținuți palestinieni încarcerați de Israel.
Oficialii americani spun, de asemenea, că administrația a descurajat conducerea israeliană să invadeze Libanul mult mai devreme, în ciuda tirurilor de rachete transfrontaliere dintre teroriștii Hezbollah și Israel.
Senatorul Chris Coons, un loial lui Biden care face parte din Comisia de Relații Externe a Senatului și care a călătorit în Israel, Egipt și Arabia Saudită la sfârșitul anului trecut, spune că este esențial să cântărim diplomația lui Biden în contextul anului trecut. „Cred că există responsabilitate de ambele părți pentru refuzul de a reduce distanța, dar nu putem ignora sau uita că Hamas a lansat aceste atacuri”, spune el.
„El a reușit să prevină escaladarea – în ciuda provocării repetate și agresive din partea Houthi, a Hezbollah, a milițiilor șiite din Irak – și ne-a adus o serie de parteneri regionali”, spune el.
Fostul premier Ehud Olmert despre situația internă din Israel
Fostul prim-ministru israelian Ehud Olmert spune că diplomația lui Biden a echivalat cu un nivel de sprijin fără precedent, indicând uriașa desfășurare militară a SUA, inclusiv grupuri de atac cu portavioane și un submarin nuclear, a ordonat el în urma zilei de 7 octombrie. Dar el crede că Biden nu a reușit să învingă rezistența lui Netanyahu.
„De fiecare dată când s-a apropiat de asta, Netanyahu a găsit cumva un motiv pentru a nu se conforma, așa că motivul principal al eșecului acestei diplomații a fost opoziția consecventă a lui Netanyahu”, spune Olmert.
Olmert spune că o piatră de poticnire pentru un acord de încetare a focului a fost dependența lui Netanyahu de ultranaționaliștii „mesianici” din cabinetul său, care susțin guvernul. Aceștia vor un răspuns militar și mai puternic în Gaza și Liban. Doi miniștri de dreapta au amenințat în această vară că își vor retrage sprijinul pentru guvernul lui Netanyahu dacă acesta va semna un acord de încetare a focului.
„Încheierea războiului ca parte a unui acord de eliberare a ostaticilor înseamnă o amenințare majoră pentru Netanyahu și el nu este pregătit să o accepte, așa că îl încalcă tot timpul”, mai spune Olmert.
Premierul israelian a respins în mod repetat acuzațiile că a blocat acordul, insistând că este în favoarea planurilor susținute de americani și că a căutat doar „clarificări”, în timp ce teroriștii palestinieni din Hamas și-a schimbat continuu cererile.
Relația disfuncțională dintre Biden și Netanyahu
Dar, indiferent de diplomație, mulți s-au concentrat asupra relației dintre președintele SUA și Netanyahu. Cei doi se cunosc de zeci de ani, dinamica a fost adesea disfuncțională, dar pozițiile lui Biden în chestiune preced chiar și relația sa cu premierul israelian.
Descriindu-se ca pasionat pro-Israel, Biden vorbește adesea despre vizita făcută ca tânăr senator, la începutul anilor 1970. Susținătorii și criticii subliniază deopotrivă sprijinul fără greșeală al lui Biden pentru statul evreu.
Pentru criticii președintelui Biden, cel mai mare eșec al său de a-și folosi influența asupra Israelului a fost numărului de victime din Gaza. În ultimul an al singurului său mandat, mii de protestatari anti-Israel și antisemiți, mulți dintre ei democrați, au ieșit pe străzi și în campusurile universitare americane denunțând politicile sale și purtând bannere cu inscripția „Genocide Joe”.
Criticile unui profesor de studii arabe moderne
Mentalitatea lui Biden a fost modelată într-un moment în care statul israelian în curs de dezvoltare era văzut ca fiind în pericol existențial imediat, spune Rashid Khalidi, profesor emerit Edward Said de Studii Arabe Moderne la Universitatea Columbia din New York. „Diplomația americană a fost, în esență, de tipul «orice cere Israelul aflat în război, le vom oferi ca să poată să lupte»”, susține prof. Khalidi.
„Asta înseamnă, având în vedere că acest guvern israelian dorește un război aparent fără sfârșit, pentru că și-au stabilit obiective de război care sunt de neatins – inclusiv distrugerea Hamas – Statele Unite sunt o căruță atașată la un cal israelian”, mai spune Rashid Khalidi.
El susține că abordarea lui Biden față de conflictul actual a fost modelată de o concepție depășită a echilibrului forțelor statale din regiune și neglijează experiența palestinienilor apatrizi. „Cred că Biden este blocat într-o deformare a timpului pe termen mult mai lung. Pur și simplu nu poate vedea lucruri așa: 57 de ani de ocupație, măcelul din Gaza, decât prin prisma israeliană”, mai acuză profesorul de Studii Arabe Moderne la Universitatea Columbia din New York.
Astăzi, susține Khalidi, o generație de tineri americani a asistat la scenele din Gaza pe rețelele de socializare și mulți au o viziune radical diferită.
Iar Kamala Harris, de 59 de ani, succesoarea lui Biden la candidatura Democraților la alegerile prezidențiale împotriva lui Donald Trump, de 78 de ani, nu vine cu același bagaj generațional. Dar nici Harris, nici Trump nu au stabilit niciun plan specific pentru conflict, în afară de ceea ce este deja în curs, pentru modul în care s-ar ajunge la un acord. Alegerile s-ar putea dovedi următorul punct de cotitură în această criză în creștere bruscă, dar încă nu se știe în ce fel, potrivit BBC.