Se termină o campanie electorală. La fel de ineptă și plictisitoare ca cea prezidențială de anul trecut. Lipsită de dezbateri, lipsită de idei și înăbușită de panica indusă de guvernanți.

În spatele acestei campanii de „moartea pasiunii” nu stă lipsa de candidați de valoare, ci acoperirea lor de către mașinăriile celor 2 partide mari. Cred că omorârea opoziției prin ignorare este parte a planului malefic care plutește în aer de mai mult timp și care pare că este pus în practică pas cu pas, ca să-l citez pe locatarul de la Cotroceni.

Planul, pe care l-am auzit șoptit pe la colțuri, sună cam așa: în România mileniului 3 trebuie să rămână cât mai puține partide politice, de preferat doar două, care să-și paseze ștafeta puterii de la unul la altul cu aprobarea și sub supravegherea Președintelui și a serviciilor care fac “servicii”.

Noi, la ALDE, am simțit și simțim pe pielea noastră această strategie. Să ne înțelegem bine, nu mă derobez de greșelile pe care noi sau eu le-am făcut!

Primul semn l-am primit la alegerile pentru Parlamentul European când, pe la ora 16.00, în ziua votului, “binevoitori” ne sfătuiau să facem urgent ceva pentru că se hotărăște să nu intrăm în Parlamentul European. Nu am făcut nimic și rezultatul îl știm! Tabletele au lucrat în plus pentru unii și în minus pentru noi!

Al doilea semnal l-am primit când, în ciuda înțelegerilor politice, a cuvântului dat și a bunului simț, dna Dăncilă hotărăște să îi mai dea un mandat de președinte dlui Iohannis. După o pseudocampanie care, de fapt, a fost un fel de dans ritualic în care și unul și altul s-au prefăcut că se atacă, dar de fapt doar dansau, am văzut rezultatul!

S-a schimbat guvernul, a venit epidemia, dar dansul ritualic a continuat. După cum vedeți, dl Iohannis iese în conferințe sau declarații de presă aproape în fiecare zi. De cele mai multe ori nu are nimic important de spus dintr-un motiv simplu, dl Iohannis nu prea face mare lucru și scopul principal al acestor ieșiri este de a ataca cu o violență de neimaginat principalul partid de opoziție. Atacul a început cu acea aberație că PSD-ul, împreună cu UDMR-ul, complotează în beciurile din Parlament pentru a vinde Ardealul Ungariei.

O acuzație de o gravitate cum nu a mai existat în cei 30 de ani de democrație. După o asemenea acuzație Parlamentul trebuia să se reunească rapid, să-i cheme pe toți cei responsabili acolo, începând cu Președintele Iohannis și terminând cu șefii serviciilor de informații să ne lămurim dacă acest pericol este real sau dacă Președintele României folosește tribuna de la Cotroceni în scopuri politic partinice.

Dacă pericolul nu a fost real dl Iohannis trebuia suspendat în 48 de ore. Dacă pericolul exista, partidele care complotau trebuiau, conform legii, interzise de lege. Dar nu s-a întâmplat nici una și nici alta și acesta a fost semnalul că dansul ritualic continuă. A fost semnalul că acordul semnat de dna Dăncilă este în vigoare!

La umbra acestui dans ritualic, partidele mai mici sunt împinse spre marginea spectrului politic. Pe noi, la ALDE, au încercat întâi să ne cumpere (mai țineți minte oferta dlui Iohannis de a intra la guvernare cu PNL, ofertă pe care am refuzat-o), apoi să ne intimdeze (mai țineți minte desele dosare penale care îmi apar ca ciupercile după ploaie), apoi să ne rupă în bucăți mai mici (asta le-a cam reușit) și acum să ne astupe gura prin ignorare. Dar noi tot nu ne lăsăm!

Nu vrem să fim parte la aceste înțelegeri de culise și nici nu vrem să ne salvăm pielea sacrificând democrația!