Spuneam și săptămânile trecute că aceste alegeri ar putea fi unele irosite, dar cu fiecare zi care trece din această campanie situația devine tot mai tragică.

Cei doi candidați considerați favoriți stau în tranșeele săpate adânc și își aruncă săgeți de complezență. Fiecare se bazează pe votul politic dat partidelor sau alianțelor pe care le au în spate și nu pe ideile și pe programele lor.

Milioanele de euro aruncate în tipărituri și publicitate media speră să le țină loc de idei și de program. Încăpățânarea lor de a nu participa la nici o dezbatere cu adevărat publică mă îndreaptă cu gândul la modelul patentat de campania prezidențială de anul trecut când cei doi candidați principali au făcut același balet.

Rezultatul îl vedem astăzi!

Nu cred că vreunul dintre cei care candidăm în aceste alegeri la București suntem deținătorii adevărului absolut sau al soluțiilor unice, dar cred că, reunind programele candidaților, se poate articula un plan coerent de dezvoltare a orașului.

Obsesia asta de a denigra și ridiculiza tot ce spune celălalt ne-a adus unde suntem astăzi. Am urmărit cu tristețe reacția lui Nicușor Dan la propunerea mea de a se amplasa în Piața Victoriei o replică a Columnei lui Traian. Pe scurt, răspunsul lui a fost cam așa: cine vrea să vadă Columna să se ducă la Roma!

Dacă trecem peste cinismul lui, nu toți românii își pot permite să se ducă la Roma, afirmația lui ascunde un dispreț profund, pe care l-am mai văzut la USR-iști, pentru tot ce ține de ideea națională, de tradiție sau de națiune. Afirmația lui lasă în schimb să iasă la suprafață incultura unei grupări care, în ciuda diplomelor pe care și le pun pe pereți, își iau (in)cultura doar de pe Google, grupare care ar desființa mâine librăriile și bibliotecile, care consideră familia ceva perimat și credința în Dumnezeu ceva de care ar trebui să ne ferim.

Realitatea este că ideea cu Columna nu îmi aparține, ci am preluat-o după discuțiile pe care le-am avut cu arhitecți și urbaniști și, dacă nu mă înșel, cel care mi-a propus-o a fost profesorul Romeo Belea. El mi-a arătat că această idee este prezentă în conștiința neamului încă de prin secolul XIX, contemporană cu Badea Cârțan, și că s-a ajuns atât de departe încât mulajele după Columnă sunt la Muzeul de Istorie al României încă din 1967!

Iar Nicușor și alții ca el este bine să înțeleagă faptul că Columna lui Traian este un act de identitate al poporului român și nu doar ceva pe care îl pui în fotografiile din excursia la Roma între două pizza și un pahar de chianti!

Dacă aș fi primar eu aș prelua ce e bun din alte programe de candidați, dacă ar avea, pentru că trăim vremuri în care trebuie să valorificăm tot ce se poate, pentru că actuala competiție dintre orașe este acerbă și pentru că timpul devine tot mai scurt.

Dacă vrem să facem proiecte cu adevărat reprezentative pentru oraș trebuie să le spălăm de ideologia politică și trebuie să ne obișnuim să ni le predăm de la unul la altul, pentru că sunt rare ocaziile când un proiect mare se termină într-un mandat.

Este nedrept ca ideile să ne fie judecate doar după culoarea carnetului de partid și este nedrept ca ideile bune să moară doar pentru că alții au avut suficient de mulți bani ca să le îngroape. Asta e calea sigură spre abandonul democrației reale și îndreptarea spre un sistem în care un număr redus de oameni își împart puterea și o exercită cu schimbul. Pentru ei și nu pentru noi!