De la „Moartea elevului Paul” nu am mai dat cu ochii de o istorie atât de tristă, una care să mă impresioneze până la a nu-mi mai ieși din minte și din suflet amăreala. Opt ani mai târziu, o altă poveste la fel de tristă avea să mi-o readucă în minte pe prima, aceea a unui elev strălucit, al cărui început de drum în viață avea să fie curmat de imbecilitatea, sau nesimțirea, sau răutatea de care ființa umană este capabilă din motive pe care nu le înțeleg.

Cum ziceam, acum 8 ani, o știre de un tragism cutremurător nu-mi dădea pace: Paul, un elev din Bacău, se arunca în fața trenului, după ce a aflat că media pe care a obținut-o la examenul de Bacalaureat nu-i permitea să-și înceapă studiile la Universitatea Cambridge. Pentru a fi acceptat acolo, tânărul ar fi trebuit să aibă cel puțin nota 8, iar el nu obținuse decât 7,40. Paul a depus contestație, după care nu a mai așteptat. S-a sinucis! În urma contestației, nota sa a devenit 8,20, dar era deja prea târziu. Prea târziu!

I-am privit chipul în fotografiile apărute în presă. Mi-a rămas în minte până astăzi, când scriu aceste rânduri. Îl descriam a fi fost un tânăr cu trăsături frumoase, senine, o expresie blândă și inteligentă, chipul unui tânăr cu un viitor larg deschis înaintea sa. Faptul că își dorea să ajungă la Cambridge și iată, după judecarea contestației, ar fi ajuns, îmi mai spunea că era un vorbitor redutabil al limbii engleze, că era apt să țintească sus, că-și construise visul pe eforturi serioase, pe muncă în timp, că se pregătise zdravăn.

Liceul pe care îl urmase puștiul era unul din elita națională. Mă întrebam inutil, de ce n-o mai avut răbdare? Răbdare să aștepte răspunsul la contestația aia nenorocită, răbdare să vadă cum este și la o altă facultate, oricare, dacă media i-ar fi rămas tot aia, răbdare să vadă că viața nu înseamnă nici Cambridge și nici Spiru Haret, răbdare cu viața lui, netrăită încă. Întrebări naive, patetice, neputincioase, care nu pot fi scuzate decât de un sufocant sentiment de revoltă.

Nu știu ca pentru moartea elevului Paul să fi răspuns cineva. Moral, desigur, ar fi trebuit să răspundă profesorul care i-a corectat lucrarea cu aceeași prețuire cu care aruncă în wc peticul de hârtie igienică folosită. Suntem toți verigi în lanțuri cauzale de care uneori, iată, depind viețile altora. Profesorii au un loc de frunte în acest determinism, cu atât mai mult cu cât operează pe minți în formare și pe suflete crude. Dar nu doar de ei depinde finul păienjeniș în care ruperea unui fir poate însemna prăbușirea întregii construcții migăloase a vieții unui om. Uneori depinde chiar de către cei puși sau pe care îi alegem să ne apere drepturile.

Tot atunci, în 2015, cu câteva luni înainte de elevul Paul, un fermier din comuna Șpring, județul Alba, alegea și el să-și pună capăt zilelor. A fost adus la acest prag absolut de disperare de Daniel Rusu, primarul din acea vreme al comunei, astăzi, deputat intrat în Parlamentul României pe listele AUR, sărit ulterior în debaraua lui Ludovic Orban, la Forța Dreptei.

După cum a relatat presa locală, probat cu declarații și documente, Primăria și Consiliul Local al comunei Șpring au reziliat abuziv, în 2013, un contract de concesionare a unei pășuni de 21 de hectare. Contractul era încheiat pe o perioadă de zece ani, între 2009 - 2019. Beneficiarul contractului avea 400 de oi, a contestat decizia consiliului local în justiție și a obținut o hotărâre definitivă prin care s-a constatat că „rezilierea nu a fost justificată”.

În consecință, Primăria și Consiliul Local Șpring au fost obligate să-i predea reclamantului pășunea care făcea obiectul contractului. Cele două autorități publice nu s-au conformat, motiv pentru care proprietarul animalelor, pus în situația de a nu mai avea cu ce să hrănească cele 400 de oi, s-a sinucis.

Un frate al victimei lui Daniel Rusu, primarului de atunci,  a continuat demersurile în justiție și a avut câștig de cauză zece ani mai târziu, în septembrie 2023. Contractul s-a derulat în condițiile contractuale stabilite până la data de 25.03.2013, dată la care a fost reziliat unilateral și abuziv de către pârâte. Totodată, fratelui reclamantului i-a fost uzurpată posesia (folosința) pășunii, fiind închiriată altor persoane, rămânând la început de sezon cu cele 400 ovine fără pășune, au consemnat magistrații în hotărârea definitivă. Au mai decis și obligarea primăriei Șpring la plata unor daune materiale considerabile urmașilor fermierului.

Despre profesorul care l-a exmatriculat din viață pe elevul Paul nu știu nimic. Îi doresc o existență cât mai lungă, timp în care să înțeleagă cât mai bine că a curmat o alta. Parlamentarul AUR-Forța Dreptei, la fel, să întârzie cât mai mult la Judecata unde va da crâncenă socoteală. Până acum, de la alesul poporului Daniel Rusu, nu s-a aflat decât că nu comentează și că primăria Șpring îl va da în judecată, pentru a-și recupera banii pe care îi va plăti pe urma nemerniciei sale.

A, și mai știu ceva, ceea ce parlamentarul Daniel Rusu scrie tâmp și agramat despre el însuși, pe site-ul Camerei Deputaților. Reproduc întocmai:

Foarte prietenos. Abilitatea de a conlucra in echipa, intelegență emotionala, constientizarea de sine si sociala, management de sine si social, coieziune si claritate in comunicare, personalitate prietenoasa, incredere si devotament, empatie si respect Bun coordonator, capacitatea de a lucra efecient sub presiune, adaptabilitate si flexibilitate in cadrul muncii prestate, responsabilitate maxima, aptitudini manageriale de lider.

În final, nu pot decât să mă întreb dacă intelegența i-o permite efecient deputatului Daniel Rusu să priceapă ceva din rolul blestemat pe care l-a avut în moartea unui om și cât de coiezivi or fi fi cu el George Simion și Ludovic Orban.

În urma apariție editorialului am primit la redacție următoarea replică:

Prin articolul mai sus referit, îmi creați prejudiciu de imagine, atât la nivel personal, cât și profesional, plasând cariera mea într-o lumină obscură. Acesta nu are la bază o documentare riguroasă a informațiilor relatate, respectiv de obținere a acestora din mai multe surse credibile, precum și opinia mea privind cele prezentate, așa cum ar trebui să procedeze un jurnalist cu deontologie profesională.

Prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului civil nr.233/298/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Sebeș, fratele defunctului Grosu Constantin, care a decedat din motive neimputabile nimănui și fără vreo legătură cu prezentul dosar civil, a solicitat să se constate faptul că valabilitatea contractului de închiriere pășune nr.823/2009 aîncetat în 2019, și nu în anul 2013, când a fost reziliat, pe cale unilaterală de către Consiliul Local Șpring, nicidecum de către Rusu Daniel- Gheorghe.

Inițial, acțiunea domnului Grosu Nicolae a fost respinsă de către Judecătoria Sebeș, dar în apel instanța de judecată a considerat că fratele defunctului Grosu Constantin poate continua acțiunea privind contractul, în numele său, dispunându-se rejudecarea cauzei.

În rejudecare, când serviciile de asistență juridică au fost coordonate, în principal, de către doamna Iulia Stănilă, acțiunea reclamantului a fost respinsă, în parte, fără acordarea de daune în sarcina UAT Șpring.

În recurs, UAT nu a prezentat motivele acestuia, astfel fiind declarat nul și lăsând posibilitatea expunerii argumentelor în instanță doar reclamantului Grosu Nicolae, facilitându-se astfel câștigarea recursului.

Consider că apărarea a fost structurată să creeze premisele unui proces nefavorabil, astfel încât acest aspect să fie folosit ca armă politică împotriva carierei mele. Subliniez faptul, că în perioada mandatului meu de primar, respectivul proces a fost câștigat.

De asemenea, vă învederez faptul că nu există nicio dovadă a faptului că decesul defunctului Grosu Constantin are vreo legătură cu persoana sau deciziile mele.

Defunctul Grosu Constantin obișnuia să pășuneze cu turma de oi pe pășunea închiriată pentru vacile locuitorilor din comuna Șpring și a fost amendat contravențional în repetate rânduri, acțiunile sale împotriva proceselor verbale de stabilire a contravențiilor fiind respinse, potrivit dosarelor nr. 578/298/2013, respectiv nr. 802/298/2013, instanța apreciind sancțiunea ca fiind aplicată legal.

De asemenea, aduc în atenție faptul că ulterior decesului intervenit în data de 26 aprilie 2015, fratele defunctului nu a solicitat continuarea raporturilor contractuale cu Consiliul Local Șpring, rezultând astfel dezinteresul în acest sens. Demersurile acestuia au fost înregistrate în anul 2017, la doi ani de la deces, ulterioare acțiunii APIA, care a imputat subvențiile încasate de către Grosu Constantin, în perioada 2013-2014, și a deciziei moștenitorilor de a nerestitui subvențiile respective.

Din perspectiva celor mai sus prezentate, vă adresez rugămintea de a analiza prezumptiva vinovăție de care am fost acuzat, cu luarea în considerare a faptului că actualul primar al comunei Șpring, doamna Iulia Stănilă, a împărțit acea pășune unchiului și fratelui defunctului Grosu, în acord cu hotărârea instanței conform căreia s-a decis posibilitatea exercitării posesiei asupra suprafeței de 21ha.

În consecință, consider că acțiunea de calomniere a mea nu este justificată și sustenabilă, autoritățile statului competente fiind cele ce dispun măsurile în acest caz.

Cu considerație, Deputat Forța Dreptei Alba, Daniel-Gheorghe Rusu