La vârsta de 53 de ani, judecătorul clujean Marius Lupea a decis să se pensioneze, astfel încât și-a depus documentația pentru dosarul de pensie la data de 15 noiembrie 2020, potrivit surselor reporterului. Ulterior, decizia de pensie elaborată de Casa de Pensii Cluj a fost emisă la data de 17 decembrie 2020. 

Judecat de cinci ani în cadrul dosarului penal 928/117/2016 pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de luare de mită în formă continuată şi de fals în declaraţii, fostul șef AJOFM Cluj, Daniel Don, arată în cadrul sesizării înaintate către Inspecția Judiciară că dosarul său a fost repartizat aleatoriu spre soluționare în cadrul completului III F NCP al Tribunalului Cluj, format din judecătorul Lupea Marius.

Marius Lupea l-a judecat la Daniel Don fără a fi specializat pe fapte de corupție

În procesul de judecare a speței dosarului în cauză au avut loc mai multe abuzuri și ilegalități. În primul rând, Marius Lupea nu are competențele necesare pentru a judeca acest dosar, iar CSM a confirmat deja acest aspect. Acest lucru a fost evidențiat și de Daniel Don în cadrul sesizării înaintate.

“Pornind de la dispoziţiile legale în materie, subsemnatul am formulat o excepţie privind specializarea judecătorului Lupea Marius în materia cauzelor ce vizează infracţiuni de corupţie. În motivarea acesteia s-a făcut trimitere la Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către ÎCCJ a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000. Pe scurt, subliniez şi aici argumentul invocat în sensul că situaţia nelegalei compuneri trebuie reţinută chiar dacă completul este considerat ca fiind specializat cât timp judecătorul din componenţa acestuia nu este specializat, fiind astfel incidentă sancţiunea nulităţii absolute.

La termenul din data de 14 ianuarie 2021, fiind pusă în discuţie excepţia formulată, judecătorul Lupea Marius s-a pronunţat asupra acesteia, respingând-o. În motivare s-au arătat următoarele: „experiența profesională în domeniu a judecătorului care face parte din compunerea completului, aspect la care face referire de altfel și Curtea Constituţională, în paragr. 144 și urm. din Decizia nr.417/2019, unde se acceptă faptul că judecătorii, prin prisma experienţei lor profesionale („experienţă relevantă în domeniu”) pot fi specializaţi în această materie a infracţiunilor de corupţie. Ori, judecătorul care face parte din compunerea completului avea la momentul învestirii cu soluţionarea prezentei cauze (2016) o experiență profesională de aproximativ 13 ani în judecarea unor cauze având ca obiect infracțiuni de competența materială a tribunalului, printre care evident și cauze privind infracțiuni de corupție, aspect care este deosebit de relevant în ceea ce privește specializarea unui judecător în materia soluționării unor astfel de infracțiuni, „în lipsa unui set de reguli care să garanteze statutul 7 specific al acestor judecători” (după cum se exprimă chiar Curtea Constituțională în considerentele deciziei sus-menționate)”. De aici rezultă că acesta în mod expres a arătat faptul că nu şi-a îndeplinit obligaţia de specializare.

Legislația impune respectarea formării profesionale continue

În plus faţă de cele expuse mai sus, din verificările făcute în privinţa judecătorului Lupea Marius reiese că acesta nu şi-a îndeplinit nici obligaţia de formare profesională continuă. Dispoziţiile legale în acest sens sunt suficient de clare şi mai ales imperative, însă cu toate acestea dl. Lupea a înţeles să nu îşi îndeplinească obligaţiile care în definitiv sunt menite să asigure un grad de încredere în actul de justiţie. (…)

Pornind de la starea de fapt expusă supra, în prezenta cauză faptele judecătorului Lupea Marius întrunesc elementele de tipicitate ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. f din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Abaterea în discuţie a fost săvârşită pe două paliere, pe de o parte judecătorul Lupea Marius nu şi-a îndeplinit obligaţia de a urma o formă de specializare în materia infracţiunilor de corupţie, iar pe de altă parte acesta nici nu şi-a îndeplinit obligaţia de formare profesională continuă”, se arată în sesizarea înaintată de fostul șef AJOFM Cluj, Daniel Don. 

Legea nr. 303/2002 impune judecătorilor, ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă. Fiind o obligaţie din partea acestuia, problema încadrării acesteia în categoria îndatoririlor de serviciu nu poate fi pusă sub semnul îndoielii

De asemenea, Curtea Constituţională nu consacră specializarea de drept a judecătorilor în materia judecării infracţiunilor de corupţie, prevăzând că se constituie completuri specializate rezultă o obligaţie corelativă de determinare a specializării a acestora/a unora dintre aceştia. CCR a precizat expressis verbis faptul că „nu exclude ca toţi judecătorii, prin prisma experienţei lor profesionale/formării profesionale, să fie specializaţi în această materie,  însă acest aspect trebuie determinat şi constatat ca atare, neexistând o prezumţie   simplă în sensul că aceştia sunt specializaţi.”

Curtea mai arată că pentru desemnarea judecătorilor specializaţi trebuie să se ţină cont de mai multe aspecte cum ar fi examen de integritate, cunoştinţe specifice, formarea profesională specializată, experienţă relevantă în domeniu, elaborarea unor lucrări de specialitate.  Ca atare, nu se poate afirma că la acest moment mai funcţionează o specializare  automată a judecătorului sau orice alte formă de a masca şi de a ocoli dispoziţiile legale în această materie.

Cu privire la formarea profesională continuă, refuzul de a participa sau simpla neparticipare la cursurile de formare profesională este cât se poate de evident, astfel că în prezenta cauză concluzia este una simplă. 

Justiția pe limba lui Lupea

Judecătorul Lupea Marius a considerat că atât timp cât îşi desfăşoară activitatea o perioadă de timp îndelungată, experienţa acumulată este suficientă pentru a omite îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. 

“Afirm aceasta întrucât verificând listele nominale cu magistraţii selectaţi pentru participare la activităţi de formare profesională de pe site-ul propriu al Institutului Naţional al Magistraturii, nu a fost identificată vreo activitate specifică combaterii corupţiei la care dl. Marius Lupea să fi participat”, se mai arată în sesizarea înaintată de Daniel Don. 

Legiuitorul a prevăzut şi o condiţie esenţială pentru cauza de faţă, respectiv „Judecătorii şi procurorii participă, cel puţin o dată la 3 ani, la programe de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională.”

„Formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor constituie garanţia independenţei şi imparţialităţii acestora în exercitarea funcţiei”, potrivit regulamentului din anul 2005.

 Acelaşi act normativ prevede că „Judecătorii şi procurorii în funcţie participă cel puţin o dată la 3 ani la programe de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională.”

Ce prevede legislația

Decizia nr. 31/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sesizează cu recursul împotriva hotărârii pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, problematica fiind aceeaşi, şi anume judecătorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de formare profesională. 

„Refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu care, de asemenea, a fost sancţionat prin hotărârea recurată, din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu a fost contestat, practic, de recurent, din perspectiva materialităţii faptei.

În privinţa încadrării juridice a faptelor, soluţia instanţei de disciplină este legală şi în acord cu situaţiile factuale rezultate din actele dosarului.

Atitudinea culpabilă a fost manifestată tocmai prin sustragerea recurentului de la îndeplinirea obligaţiilor legale şi regulamentare privind formarea profesională şi întâlnirile de practică neunitară organizate la nivelul instanţei. Refuzul judecătorului de îndeplinire a respectivelor îndatoriri a fost neechivoc şi s-a concretizat în neparticiparea la activitatea de perfecţionare a pregătirii profesionale şi de unificare a practicii judiciare şi în faptul că nu a întocmit nici lucrarea pentru şedinţa de la data de 18 mai 2015, pentru care fusese desemnat şi planificat încă de la începutul anului, nejustificând în niciun fel atitudinea adoptată.

Nu poate fi reţinut faptul că încălcarea acestor îndatoriri, specifice şi ele funcţiei, ar fi consecinţa modului pretins necorespunzător în care s-au stabilit datele întâlnirilor respective, această susţinere fiind infirmată de probele administrate, care au relevat interesul minor, relativ inexistent, al judecătorului, pentru acest aspect al activităţii profesionale, manifestat indiferent de modul cum au fost planificate acele întâlniri. Sub aspectul laturii subiective, în mod corect s-a stabilit, ca formă de vinovăţie ce caracterizează conduita judecătorului, intenţia indirectă, întrucât acesta a realizat sau trebuia să realizeze că încalcă atribuţiile de serviciu stabilite în sarcina sa şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului manifestărilor sale, ca urmare a absenţelor nemotivate şi a neîntocmirii lucrării ce i-a fost atribuită”.

“În aceeaşi ordine de idei, solicit suspendarea soluţionării cererii de eliberare din funcţie a dlui. Lupea prin pensionare până la soluţionarea definitivă a prezentei sesizări. Având în vedere ansamblul considerentelor expuse mai sus, solicit (…) începerea cercetării disciplinare şi ulterior (…) admiterea sesizării, exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare Consiliului Superior al Magistraturii”, arată sesizarea înaintată Inspecției Judiciare de către Daniel Don, fost șef AJOFM Cluj. 

Lupea refuză probele care ar putea dovedi nevinovăția lui Daniel Don

Reamintim că Daniel Don a solicitat în probatoriu mai multe documente deosebit de importante, însă Marius Lupea, deși ar fi trebuit să accepte probe și în favoarea, dar și în defavoarea inculpatului, a respins cererile acestuia de a-și dovedi nevinovăția. 

Fostul șef AJOFM a solicitat demararea unei expertize financiare, care ar fi fost și în interesul DNA fiindcă ar fi evidențiat concret dacă raportul constatator realizat de către structura de Parchet în cauză a fost sau nu corect. 

O altă probă în contradictoriu, respinsă la rândul ei de magistratul Marius Lupea, face referire la decizia 98/2010 din cadrul dosarului, prin intermediul căreia au fost desemnați experții în proiectele AJOFM. 

Avocatul care îl reprezintă pe Daniel Don în instanță, a evidențiat că extrasele de cont din cadrul dosarului fostului șef AJOFM Cluj, a celor care nu au calitatea de inculpați, sunt ilegal obținute, potrivit deciziei CCR. Pe limba justiției lui Lupea, însă, “deciziile CCR sunt interpretabile”. 

După trei ani de zile, a fost aprobată o singură probă în contradictoriu, care face referire la atribuțiile de serviciu ale fostului șef AJOFM Cluj, și anume audierea șefilor lui Daniel Don. 

Justiția magistratului Marius Lupea are, se pare, mai multe trepte, în funcție de interese…