"Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua", de Radu G. Teposu, ar fi trebuit sa apara in 1985, in sincronie cu titlurile de inceput ale generatiei '80, pe care se ambitiona sa le panorameze.
Manuscrisul a fost insa amanat de trei ori in planul editorial si tot de atatea refacut, completat, adus la zi. Cu toate acestea, cartea n-a aparut inainte de Revolutie, ci ulterior, in 1993, cand interesul publicului larg si, partial, al criticii se deplasase catre alte forme de discurs: publicistic, civic, politic.
Abia editia de fata (Cartea Romaneasca, 2006, prefata de Al. Cistelecan), aparuta la aproape douazeci de ani de la data finalizarii ultimei variante, are sansa de a-si ocupa locul meritat in randul celor mai serioase lucrari dedicate postmodernismului romanesc. Autorul are o invidiabila deschidere de compas, trecand in revista, cu calm analitic, cele mai diferite orientari artistice.
Acestea nu sunt radiate, sterse din tablou, sacrificate in favoarea unui model central. Desi n-o spune direct, criticul are convingerea ca in diversitatea, bogatia, pluralitatea unei literaturi stau consistenta si capacitatea ei de modelare.
Astfel, textualistii (Mircea Nedelciu, Gheorghe Craciun, Constantin Stan) figureaza in sumar alaturi de prozatorii observatori ai derizoriului uman (Bedros Horasangian, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoesu, Ioan Lacusta), iar poetii care ruleaza „comedia literaturii” (Petru Romosan, Octavian Soviany) nu-i exclud nicidecum pe adeptii „fantezismului abstract si ermetic” (Matei Visniec, Ion Stratan).
Nu apare un model unic, repetabil la infinit, ci, dimpotriva, o toleranta ironica, realmente postmoderna, ce da drept de existenta aproape tuturor formulelor...
Radu G. Teposu nu si-a tratat colegii de generatie ca pe niste viitoare statui incremenite, distonand cu istoria vie a literaturii. I-a citit si analizat fara o grila care, punand semnul plus in dreptul postmodernismului, sa le stearga acestora notele individuale: singurele, in fond, care conteaza. „Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua” este mai degraba o senina, surazatoare panorama.
Recomandările noastre
