DANIEL CRISTEA-ENACHE: Poezie si logoree

DANIEL CRISTEA-ENACHE: Poezie si logoree

Trageti aer in piept si cititi:

„Zambeste retinut in spatele rasului/este tot rasul sau asa imi doresc eu sa construiesti/claritatea care nu mai trebuie sa scuze nimic//sta pe pat un pitic in care se refugiaza frumusetea desface/una dupa alta conservele expirate cu zacusca si gem de prune/o gradina in care//atingi marginea japoneza a unui moment unic//face flotari genuflexiuni se rostogoleste pe sub pat/iar desface o conserva si iarba se intoarce la locul ei//talpile ti se topesc ani intregi si piticul nu oboseste//pana la urma faci si tu flotari genuflexiuni te rostogolesti si/sub pat o multime de pitici imbracati la fel ca tine spun/o poveste in care/incurajarile vegetale se opintesc in/ bordura prosopului pe care stau imprimate/degetele de la picioare animalele preistorice/pentru care lumea putea sa aiba orice dimensiune/stralucind ca un capac de conserva//3.2 Comunicarea functioneaza in forma aberanta a principiului identitatii „A este A” si nu „A este egal cu A”. Chiar daca este imposibil sa existe doi A, corpul romanesc este elementul prin care se accepta aceasta virtualitate”.

Forma pe care o iau versurile tanarului Razvan Tupa este aceea a logoreei suficiente siesi, fara suport in realitatea propriu-zisa ori intr-una vizionara.

In placheta „Corpuri romanesti” (Editura Cartea Romaneasca), aproape ca frapeaza omogenitatea esecului liric, consecventa cu care autorul rateaza, cu incredintarea ca face poezie adanca.

Imaginile lui sunt artificioase, transpirand in efortul semnificarii. Neavand priza la real si construind haotic in planul ideii, Razvan Tupa gaseste in „ermetism” o reduta si un alibi.

Se stie ca poezia modernista poate oferi scriitorilor fara talent iluzia unui refugiu intr-o masura mai mare decat poezia traditionala. E suficienta insa o lectura atenta pentru ca intreg edificiul autorului sa faca implozie.

„Razvan Tupa este, in fond, un postsimbolist la jumatatea distantei dintre Virgil Mazilescu si Mircea Ivanescu”, ne avertizeaza Marius Chivu pe coperta a IV-a. Cata precizie topometrica! Din fericire, distanta lui Razvan Tupa fata de poezie nu mai trebuie calculata.

Ne puteți urmări și pe Google News