S-a discutat destul de mult in ultimii ani despre necesitatea aparitiei unui nou tip de proza: una mai putin ermetica, reducandu-si la cote acceptabile simbolistica si refacand pactul cu cititorul.
Dupa 1989, toate conditiile erau propice: o alta realitate, enorm diversificata, isi astepta scriitorii si cititorii care s-o descifreze.
Am ramas cu asteptarile. In locul unei normalizari a campului literar, vedem o falie si mai adanca intre literatura cu majuscula, greu digerabila, si o paraliteratura joasa. Prozatorii adevarati se felicita pentru capacitatea lor de a rezista sirenelor consumerismului. In timp ce autorii de bestselleruri jenante cauta cu disperare critici care sa-i gireze... Exista insa si exceptii. Dan Lungu s-a specializat, treptat, intr-o literatura adresata in egala masura comentatorilor si consumatorilor. El a inteles acest lucru extrem de simplu: ca proza, in buna masura, se scrie nu pentru sine, ci pentru un altul.
Pentru altii, cat mai multi. E suficient sa te raportezi la experiente de mai toti cunoscute, la trenduri existentiale in comunism si in capitalismul postrevolutionar, pentru a insera fara probleme, in albia lor, o anumita perspectiva. Iar stilul functional, „americanesc”, e a doua atractie a povestirilor din volumul „Baieti de gasca” (Editura Polirom). Mai e oare cineva care nu intelege sintagma?
Ea semnalizeaza, din start, directia in care va merge autorul: explorarea lumii de ieri si de azi, dar nu dintr-un punct inalt de observatie, ci de jos, de la nivelul trotuarului... Nu o realitate omogena, ci realitati diverse, care vor fi captate prin rularea unor discursuri. Cu tot cu vocabularul, gestica si mimica, cliseele si comportamentele personajelor. Regasesc aici calitatile scrisului „scurt” al lui Dan Lungu: respiratie naturala a paginii, mobilitate si totodata acel sens penetrant al desfasurarii de forte pe care comentatorii de fotbal il denumesc cu termenul de „perpendicularitate pe poarta”. Cand inca tanarul prozator va reusi sa injecteze mai multa substanta in povestirile, ca si in romanele sale, vom avea in el un exponent de varf al noii-vechii literaturi.