Guvernul danez alocă bani pentru studiul unor creaturi mitice, care joacă un rol central în tradițiile nordice.

Mai precis, este vorba despre acordarea unei sume de 2,5 milioane de coroane daneze (430.000 dolari), în numerar, pentru finanţarea unui studiu care investighează existenţa trolilor – un fel de „spiriduşi”. Banii vor fi primiţi de către Lars Christian Kofoed Rømer, doctorand şi antropolog la Universitatea din Copenhaga, care a petrecut doi ani studiind „activitatea” acestor creaturi mitice ale nordicilor. Cu noile fonduri, el intenţionează să cerceteze „relaţiile reale” dintre oameni şi troli pe insula daneză Bornholm.

Trolul național

Bornholm este bine-cunoscută pentru industria sa turistică înfloritoare, care este în cea mai mare parte centrată pe convingerea că insula este locuită de troli. Acolo există şi un „trol naţional”, numit Krølle Brølle, care, în „viziunea” locală, este „mic şi drăguţ”, are familie şi iese pe timp de noapte pentru a avea „multe aventuri incitante”.

Kofoed Rømer îi va căuta pe întreaga insulă pe acești troli, toate cheltuielile fiind suportate de către Consiliul danez pentru Cercetare Independentă (DFF). „Cred că este fascinant că legenda trolilor de pe insulă continuă să prospere în lumea de astăzi”, a declarat, printre altele, Rømer.

Între timp, preşedintele DFF, Peter Munk Christiansen, şi-a exprimat încrederea că studiul va fi unul foarte util. „Noi credem că cercetarea umanistă ar trebui să fie finanţată pe picior de egalitate cu toate celelalte domenii de cercetare”.

Multe confuzii

În mitologia nordică, trolul este o fiinţă gigantică, un uriaş, care vânează oameni, noaptea. Conform mitologiei nordice, trolii locuiesc în munți, caverne, peșteri și sub stânci, nu sunt prietenoși și nu oferă ajutor nici dacă sunt rugați, trăind împreună cu copiii lor în singurătate. Numele lor provoacă multe confuzii în ceea ce privește mitologia nordică veche. Existau patru clase diferite de creaturi mitice din care trolul s-ar putea trage. Una dintre acestea este cea formată de magicienii naturii numiți troll, alta este cea a lorzilor naturii numiți jotun. Pe lângă aceștia mai existau în miturile nordice și risi, ființe eroice, și purs, monștri malefici. Legendele nordice lasă o confuzie între existența trolilor ca ființe de sine stătătoare și sensul peiorativ folosit pentru a desemna alte ființe.

Folclorul scandinav are nenumărate descrieri ale trolilor, însă, în majoritatea sunt prezentați ca fiind bătrâni, puternici însă cu o inteligență scăzută, fiind ființe ce mănâncă oameni și care se transformă în stană de piatră dacă sunt atinși de lumina soarelui, de asemenea, conform credințelor tradiționale, se tem de fulgere, de multe ori fiind portretizată o luptă între ei și Thor. În alte legende scandinave, aceștia sunt portretizați ca semănând cu oamenii, singura diferență este izolarea. În folclorul scandinav, dispariția trolilor este pusă pe seama fricii de fulgere, sau a clichetului clopotelor de biserică, sunet ce ar fi de vină pentru emigrarea trolilor în alte părți.

Românii îi au pe Blajini

Legendele românești vorbesc despre “poporul misterios, care trăiește într-o altă lume” și despre fericiții oameni blonzi, socotiți, genealogic, urmașii lui Set - al treilea fiu al lui Adam și al Evei. Este vorba despre Blajini, care în folclorul românesc mai sunt cunoscuți și sub numele de Rohmani. Conform tradiției populare românești, preocupările Blajinilor sunt postul și rugăciunile pentru cei vii. Legenda spune că, deși sunt virtuoși, nu știu cum să calculeze data Sfintelor Paști, oamenii fiind cei care le vestesc Blajinilor că a venit Paștele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de ouă roșii. Credința populară mai spune că Dumnezeu a creat mai întâi uriașii. Pentru că se războiau între ei, Dumnezeu i-a lăsat să piară și i-a creat pe Blajini. Aceștia fiind prea mici, au fost mutați pe lumea cealaltă și apoi l-a făcut pe om. Potrivit cercetătorilor, numele de Rohmani vine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfântul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezentă în antichitatea dobrogeană, oltenească și transilvană.

Elfii – ființele invizibile

Pe de altă parte, Elfii - fiinţe binevoitoare care fac legătura între Rai şi Pământ se bucură de o atenţie ceva mai mare decât trolii - consideraţi entităţi hidoase şi lacome. Elfii aparţin mitologiei nordice şi au supravieţuit în folclorul nord european, în legendele scandinave, germane şi englezeşti.

Audur Gudmundsdottir, o fetiţă din Islanda, a povestit nu demult presei din Islanda, cu convingere, cum se joacă ea cu nişte fiinţe numite elfi, care au cam jumătate din înălţimea ei.

Audur şi-a descris cu însufleţire prietenii, despre care spune că sunt foarte discreţi şi ies doar noaptea. Mama, căreia fetiţa i-a adus ca dovadă o cheie de la căsuţa elfilor (un mic obiect metalic cu crestături), nu exclude posibilitatea ca povestirile micuţei să fie adevărate. Mărturii precum aceasta sunt întâlnite la tot pasul în Islanda, ţară în care chiar există o Şcoală de Studii Elfice (The Icelandic Elf School), şi experţi în elfi-fiinţele invizibile, supranumite şi „poporul ascuns”. Documentarul „Enquete sur le monde invisible” (2002), filmat în Islanda, relatează cum percep islandezii convieţuirea cu elfii, iar tonul oamenilor care îşi povestesc experienţele este incredibil de serios. J. R. R. Tolkien, în trilogia sa, „Stăpânul Inelelor”, pune accent pe caracterul angelic şi pe inteligenţa elfilor,

„Pentru cei mai mulţi oameni, poporul ascuns este plin de blândeţe”, explică Magnus Skarphedinsson, profesor la Şcoala de Studii Elfice. Fosta preşedintă a Islandei (între 1980- 1996), Vigdis Finnbogadottir, are un argument imbatabil: „Nu am văzut elfi şi nici fiinţe invizibile. Dar... Este la fel ca şi în cazul lui Dumnezeu. Nimeni nu a dovedit că El există, dar nici contrariul”!…