DAN C. MIHĂILESCU: "De patru decenii încoace, Cornel Ungureanu străbate de-a lungul şi de-a latul literatura română."
De patru decenii încoace, Cornel Ungureanu străbate de-a lungul şi de-a latul literatura română. Din redacţia revistei timişorene „Orizont“, lobbyst bănăţean infailibil, trece dezinvolt spre Mitteleuropa, către Budapesta, Belgrad, Praga, Viena şi Berlin, coboară apoi din Bucovina spre Brăila, pune sub lupă sburătorismul şi cerchismul sibian, analizează ce-a mai rămas din junimismul moldav în cafeneaua literară bucureşteană, adulmecă ermetismul din lumea lui Uranus X şi Vasile Lovinescu, scrie cărţi despre Mircea Eliade şi literatura exilului românesc, face geografie literară, atras deopotrivă de mistică şi geopolitică, de balcanism, federalism, psihanaliză.
Nu se putea ca un aşa devorator de texte, contexte şi subtexte literare să nu scrie „Istoria secretă a literaturii române“, fie şi la „rosettiana“ instigare a năstruşnicului poet Alexandru Muşina, patronul Editurii braşovene Aula!
„Secret“ nu va să zică o lucrătură obsedat-conspirativistă, de genul bubulilor lui Pavel Coruţ, care-l asasinează din ordin iudeomasonic pe Eminescu, trăgând în el cu praştia ouă de porumbel, ca nu cumva să compromită cutare machiavelice, regale înţelegeri politice. Nu. Rostul acestui ameţitor amalgam de nume, titluri, epoci, stiluri şi informaţii cvasiconfidenţiale este de a cotrobăi în zonele de penumbră ale istoriei literare, de a risipi ceţurile ce acoperă anumite zone, idei şi destine scriitoriceşti, fie că este vorba de tabuuri etnopsihologice ori sexuale, fie de resentimente religioase, jocuri strategice la două capete, puseuri xenofobe, rasiale sau paricide (în efigie).
Aşa se face că, mergând de la Andrei Şaguna şi Inocenţiu Micu Klein până la Mircea Streinul, Emil Brumaru, Ioan Petru Culianu şi Luca Piţu, trecând prin avangardism şi tradiţionalism, prin Basarabia lui Savatie Baştovoi, Păltinişul lui Noica sau Brăila lui Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Panait Istrati, Fănuş Neagu, Vasile Băncilă ş.a.m.d., prin realismul socialist, influenţa lui Julius Evola, literatura universului concentraţionar (poezia carcerală), adultere celebre, asasinate ritualice, legionarism, ezoterism, homosexualism, xenofilie, rusofobie, germanofilie, francomanie, comploturi filomaghiare, alcoolism, simbolism, estetism... şi câte altele, insaţiabila centrifugă a lui Cornel Ungureanu face să ţâşnească la tot pasul sugestii, asocieri şi disocieri surprinzătoare.
Un Vasile Alecsandri amestecat în filierele traficului de armament revoluţionar kossuthist. „Ţiganiada“ lui Budai-Deleanu „trimite la momentul cioranian al culturii române“, pigmentată fiind cu „simboluri trecute prin grilă masonică“. Eteria la 1821, masoneria la 1848, 1878, 1918, 1938 ş.a.m.d. Vassil Levski , Hristo Botev şi societăţile literarconspirative bucureştene. Un Eminescu scindat dramatic între spiritualitatea studenţiei vieneze şi activismul naţionalist din epoca berlineză. O scriere a lui Slavici („Soll şi Haben. Chestiunea evreiască în România“) de care nu pomeneşte nimeni, practic de negăsit în biblioteci, de corelat cu gazetăria eminesciană, dar şi cu unele contexte din Creangă, Caragiale, Hasdeu, Vasile Conta, N. Iorga etc. Tulburătoarea actualitate a federalismului teoretizat de Aurel C. Popovici şi similitudinile cu Petre Pandrea. Lucian Blaga („Luntrea lui Caron“) şi V. Voiculescu („Zahei orbul“). Nume nebătute: Aurel Buteanu şi Pavel Pavel. Cum conţine „Ana Roşculeţ“ in nuce întreaga operă a lui Marin Preda. Mircea Eliade şi Mihail Sebastian citiţi în oglindă. Plus cel mai incitant capitol, „Arta paricidului la români“, cu concluzii şocante (despre condiţia de orfan, bastard, copil neiubit etc.) care-i asociază în obsesia familiei, a Casei, tainei, carierei sociale şi răzbunării figurat-multiple, pe Matheiu Caragiale, Camil Petrescu, G. Călinescu, Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Eugen Barbu.
O carte de conspectat cu ambele mâini.
Recomandările noastre
