Până azi îl evocam pe Niculae Gheran „doar” cu un mare şi sincer respect.
Într-o lume istorico-literară care nu se poate mândri cu fidelitatea, priceperea şi tenacitatea textologică, Niculae Gheran este - alături de D. Vatamaniuc (pentru Eminescu), Mircea Handoca (pentru Eliade) şi Nicolae Mecu (pentru G. Călinescu) - unul dintre marii şi rarii noştri editori exemplari. Un om care şi-a dăruit aproape patruzeci de ani din viaţă editării operei lui Liviu Rebreanu!
Dar de astăzi îl evoc pe Niculae Gheran şi cu reală plăcere. Anume, cu bucuria bucureşteanului pătimaş după farmecele şi blestemele urbei sale, după istoria sa bezmetică, buboasă, trădătoare, dar fermecătoare în jalea, hărţuirile, hărtănirea, nenorocul şi metehnele ei fără leac. La 80 de ani, cât va împlini în octombrie, Niculae Gheran parcă şi-a amintit că a debutat în 1955, în „Tânărul scriitor”, cu o schiţă umoristică, şi a început o suită de evocări ale vieţii bucureştene din interbelic până azi, aşezate sub titlul hâtru şi autopersiflant „Arta de a fi păgubaş”. Primul volum - „Târgul Moşilor” - a apărut recent în Biblioteca Bucureştilor. Titlul volumului doi ne face cu (de)ochiul încă de-acum: „Oameni şi javre”.
Arhi-îmbibat de întâmplări, scene tari, fizionomii picante, petreceri literar-politice, fost socialist în pantaloni scurţi, dar trecut cu epicureică pocăinţă prin toate vămile resemnării ca şi prin sitele ruginite ale cenzurii, Niculae Gheran dăduse deja un suculent volum de memorialistică („Sertar”, 2004). Însă de acum amintirile şi figurile care-i populează foşnitor memoria şi-au dat drumul de-a binelea pe povârnişul literar.
Ce personaj pitoresc, duhliu, parşiv, magnetizant! Ce hedonist hipnotizat de cearcănele mateine ale „Crailor” de altădată, surfilate prin acribia şi reveriile dandyste ale lui Radu Albala! Ce amestec intens condimentat de sarcasm şi ghiduşie, de sentimentalism şi acid ironic, alintându-se cu mucalită autocompătimire, dar observând sagace şi necruţător falimentul moral şi compromisurile mercantile! Cât umor comprehensiv şi ce alchimie de stări contradictorii!
Închipuiţi-vă un cocktail de mahala bucureşteană cu Mateiu Caragiale, Eugen Barbu şi Miron Radu Paraschivescu, peste care se toarnă histrionismul logoreic, tandru, hachiţos, percutant al unui Paul Georgescu, plus ironia bonomă, multietajată şi egofilă din autoficţiunile lui Radu Cosaşu, totul îndoit cu bufonade, gustul deriziunii şi incontinenţă pitoresc-narativă ca la Ion D. Sîrbu - şi veţi absorbi numaidecât pagina lui Niculae Gheran. Tot un creuzet fabulos era şi mahalaua Moşilor, cu Oborul de-o parte şi Dudeştii nu chiar departe, melting pot etnic (armeni, greci, evrei, ţigani, bulgari, machedoni, albanezi, fiecare cu ticurile, comerţul, şiretlicurile şi micile sale monopoluri), Curte a Miracolelor, junglă interlopă, răscruce de bordeluri, chiţimii, prăvălii ploşniţoase şi cârciumi ucigător duhnitoare, adulmecate de tânărul Niculae cu nări exersate parcă în lumea lui Panait Istrati. O lume şi-o istorie privite când prin ochii Penei Corcoduşa ori prin holbările grobiene ale lui Gorică Pirgu, când cu un soi de îngăduinţă complice şi moralizatoare, când cinic, relativizant, făcând echilibrul extremelor (v. de pildă relatările din timpul rebeliunii legionare, cu preotul ortodox care adăposteşte evrei ş.a.m.d.).
Personaje memorabile nu prea se decupează din peisaj (cu excepţia, zic eu, a lui Deftu: „dacă nu bei şi nu mănânci, cum să mori sănătos?”), fiindcă eul memorialistului este copleşitor. În plus, în gura celor mai multe sunt puse, invadant, convingerile autorului. N-are-a face, de vreme ce acestea sunt seducătoare. Sunt pagini ce strălucesc a Gh. Brăescu, Tony Bacalbaşa, Păstorel prozatorul sau Muşatescu (v. de ex. „Intermezzo la băi”), răsucite cu şart ca să dea un exemplu Valahiei de azi.
Spre exemplu, cum va fi viitorul politic? Simplu: „o să fie ca pretutindeni de la Adam şi Eva încoace: când capra pe urs, când ursul pe capră. Scoală-te tu ca să mă aşez eu, că scaunele rămân mereu la locul lor, doar ăi de se-aşază pe ele se schimbă. În rest, banul va trage la ban, iar păduchele la păduche”.
Recomandările noastre
