În slavă, Dâmbovița e „foaie de stejar”, cum tot de origine slavă e și numele de „ilfov”, care înseamnă arin.
Între Dâmbovița și Ilfov, adică între stejari și arini, s-a născut orașul care acum un secol era capitala României Mari.
Cursul Dâmboviței a condus pe mulți descălecători, care au întemeiat primele asezări pe aceste locuri.
După ce mâna omului a croit un luminiș larg pe aceste maluri, primele așezări și-au luat numele de la apa care le străbătea.
Înainte de a fi orașul lui Bucur, aici a fost Cetatea Dâmboviței.
În veacul al XIV-lea, un Basarab e pomenit cu numele Dragomir Olachus – Castellanus de Dombovyka.
Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
