Jae Bong Li, preşedintele Daewoo Mangalia, analizează mediul de afaceri din România şi propune soluţii pentru ca acesta să devină competitiv.

Preşedintele Şantierului Naval Daewoo Mangalia, coreeanul Jae Bong Li, iese la rampă, criticând modul în care autorităţ ile române colaborează cu companiile străine din ţară. Greutăţile de neimaginat pe care le întâmpină în România l-ar putea împiedica să-şi ducă la bun sfârşit proiectele şi să-şi onoreze comenzile.

Compania are contracte de construcţii navale în valoare de aproximativ două miliarde de euro. Jae Bong Li a scris, în urmă cu aproape o lună, o scrisoare pe care a trimis-o premierului Călin Popescu-Tăriceanu, Ministerului Economiei şi Finanţelor, Camerei Deputaţilor, Senatului, Prefecturii Constanţa şi Primăriei Mangalia.

În scrisoare, Jae Bong Li vorbeşte despre monopolul din industria materialelor de construcţii, despre lipsa forţei de muncă, despre durata prea mare a eliberării vizelor pentru specialiştii din ţările din afara UE, despre taxele împovă rătoare, despre corupţia şi birocraţia din administraţia publică românească. Până la această oră, nu a primit niciun răspuns, de la niciunul dintre destinatari. „Toată lumea ştie că principala problemă este corupţia“ EVZ: Aţi trimis o scrisoare guvernului şi parlamentului. Este prima ieşire la rampă după 10 ani de când Daewoo îşi desfăşoară activitatea la Mangalia. De ce aţi făcut asta, ce vă nemulţumeş te atât de tare? Jae Bong Li: Constatăm că preţul produselor româneşti este prea mare, iar livrarea şi calitatea produselor sunt nesatisfă cătoare. Din cauza cotei de import limitate în UE, preţul produselor importate este cu 20% mai ridicat decât al celor româneşti.

Apoi, fabricile din România practică preţuri cu 10%-20% mai ridicate pentru piaţa internă decât pentru exportul către ţările din afara UE, acesta fiind cel mai important factor care scade competitivitatea companiilor de construcţ ii nave şi a fabricanţilor de structuri metalice şi descurajează toate domeniile industriei româneşti.

Este absolut necesar ca Guvernul României şi autorităţ ile UE să oprească restricţiile cotei de import tablă şi să intensifice restric- ţiile asupra comerţului inechitabil, astfel încât preţurile pe piaţa internă să fie mai rezonabile comparativ cu cele de export.   Aţi primit vreun răspuns la scrisoarea trimisă autorităţilor române? Ce faceţi dacă nu veţi avea nicio reacţie? Scrisoarea am trimis-o acum aproape o lună, dar am ajuns să cred că, fiind în România, oficialilor le va lua două- trei luni să-mi răspundă. Răspunsurile nu le aşteptăm numai noi, ci toate companiile străine şi toţi investitorii români şi străini. Cu toţii avem aceleaşi probleme. Trebuie schimbate optica, ideile.

Cu tot felul de improvizaţii, ţara asta nu se poate dezvolta. Ştim că România are o mulţime de resurse naturale şi umane, oameni puternici. Dacă aceste resurse ar fi bine utilizate, ţara asta s-ar putea dezvolta ca SUA, Japonia sau Coreea. Vă referiţi în scrisoare şi la întârzierea excesivă a procedurilor administrative. Aici sunt mari probleme. Ţi se cer o mulţime de documente pentru a obţine aprobări ca să faci nişte investiţii. Spre exemplu, Daewoo Mangalia are în plan construirea a 2.000 de apartamente pentru angajaţii companiei şi cetăţenii oraşului. Am încercat să achiziţionăm un teren din proprietatea autorităţilor locale, dar procedura administrativă trenează din martie, anul trecut.

În alte ţări, pentru a obţine acte administrative îţi ia un minut, două, hai să zicem zece minute. În România, ai nevoie de cel puţin o săptămână, dacă ai noroc, şi de trei la şase luni, în mod obişnuit. În Japonia, pentru a înfiinţa o firmă mică ai nevoie de un minut. Aici îţi trebuie cel puţin o lună. Atunci cum mai putem fi competitivi? Ar trebui schimbată legea astfel încât procedurile să fie finalizate în cel mult două luni. Credeţi, deci, că schimbarea legii e cheia? Întârzierile mai au o explicaţie, pentru că nu poţi să nu te gândeşti imediat la corupţie, la faptul că trebuie să dai mită. Toată lumea ştie că principala problemă a societăţii româneşti, la intrarea în UE, a fost corupţia, dimensiunea ei. Eu cred însă că sistemul din România încurajează corupţia.

Dacă procedurile administrative ar fi corecte, n-ar mai fi nevoie să scoţi bani din buzunar pentru a grăbi lucrurile şi ai avea, astfel, mai mulţi bani pentru salariaţ i. Altfel, trebuie să faci o mulţime de inovaţii pentru ca procedurile guvernamentale sau administrative să poată fi scurtate cu 90%. ÎNVĂŢĂMĹNT NECOMPETITIV „Nimeni nu mai vrea să fie inginer“ La ultima bursă a locurilor de muncă aţi căutat oameni în toată ţara. Aveţi probleme mari cu forţa de muncă? Da... Pe lângă cei 6.000 de oameni care lucrează în Şantierul Naval Daewoo Mangalia mai avem nevoie de încă 2.000. Dar ne este foarte greu să-i găsim. Sistemul educaţional în România nu este bine dezvoltat, nu e competitiv.   Văd că aici se pune accent pe facultăţile de limbi străine, economice sau pe medicină. Nimeni nu mai vrea să fie inginer sau tehnician, spre deosebire de SUA şi Japonia, ţări care excelează în pregătirea tehnică. Sistemul de învăţământ tehnic se poate îmbunătăţi, pentru că pregătirea profesorilor este slabă, numărul zilelor de şcoală şi numărul de ore sunt puţine, iar manualele pentru practică sunt vechi. Marile companii pot contribui la îmbunătăţirea sistemului de învăţământ românesc.

Am sugerat autorităţ ilor române ca anumite companii să înfiinţeze cursuri de pregătire în şcolile de stat, astfel încât acestea să-şi educe forţa de muncă de care au nevoie şi să se obţină astfel angajaţi mai buni. De exemplu, Şantierul Naval Daewoo poate să ajute Liceul „Ion Bănescu“ din Mangalia.

Suntem gata să pregătim personal calificat în diferite domenii economice din România oferind burse pentru studii universitare. Avem nevoie de sudori, de electricieni, de muncitori în tâmplărie metalică. Noi încercăm deja să-i formăm pe elevi la Mangalia, Medgidia şi Hârşova, pentru ca mai târziu să-i angajăm.

Nu vă temeţi că tinerii sprijiniţi de dumneavoastră vor pleca apoi să muncească în străinătate? Muncitorii români pleacă în străinătate pentru un salariu mai bun. În România au salarii mici din cauza taxelor împovărătoare pe care angajatorii trebuie să le plătească la bugetul statului. De exemplu, pentru un salariu de 1.000 de lei net pe lună, compania trebuie să mai plătească 920 de lei statului şi societăţilor de asigurări.

Dacă taxele s-ar reduce, să zicem, de la 920 la 700 de lei, angajatul va primi un salariu mai mare şi nu va mai emigra. Această stimulare din partea guvernului poate să ajute piaţa forţei de muncă naţionale, să o stabilizeze şi astfel poate să influenţeze pozitiv afacerile companiilor din Romania prin atragerea investitorilor străini. Politica reducerii taxelor va duce cu siguranţă economia românească într-o direcţie pozitivă. De ce nu aduceţi forţă de muncă din străinătate? Eu sunt din Coreea, dar muncesc în România şi ţin să precizez că, înainte de toate, vrem să recrutăm forţă de muncă din ţara asta. Aducem oameni din afară doar dacă nu găsim aici. Atunci apar problemele. Pentru cetăţenii din afara UE sunt probleme cu eliberarea vizelor.

Durează prea mult, cam două-trei luni, ceea ce e o barieră atunci când dorim să aducem ingineri sau tehnicieni. Deşi preşedintele României şi-a arătat interesul în această problemă, procedurile încă nu s-au îmbunătăţit.

Industria românească actuală are deficit de forţă de muncă, are nevoie de muncitori, tehnicieni, ingineri chiar şi din alte ţări, astfel încă să supravieţuiască pe o piaţă mondială foarte dură. Procedura de eliberare a vizei ar trebui simplificată, astfel încât specialiştii străini să o obţină în maximum o lună.