Din ceea ce ați văzut, ce v-a surprins sau v-a impresionat cel mai mult?
Demnitatea oamenilor… Am văzut vieți zdrobite: un tată fără vești de la fiul său de săptămâni întregi: fiica sa revenită să trăiască la el după ce casa ei, cumpărată cu patru zile înainte, a fost spulberată de o bombă azeră; soldați în uniforme de camuflaj în căutarea unui act de eroism într-un sat părăsit; combatanți pe un front unde există schimburi de focuri pentru recucerirea unui cimitir armean căzut în mâinile azerilor; o tânără și splendidă femeie locotenent care spune surâzând că ultimul glonț îl păstrează pentru ea, dar până atunci toate celelalte sunt rezervate invadatorilor; un preot care afirmă că nu își va părăsi mănăstirea oricare ar fi prețul; soldați în uniforme de camuflaj ieșind dintr-o biserică în care au aprins lumânări cu ochii înroșiți de lacrimi; armeni bătrâni care, în zori, ca o armată a lui Sisif, strângeau cioburile de sticlă ale geamurilor spulberate de explozii pentru a le pune într-un camion… Și nici o manifestație de ură.
Doar regretul că această expediție punitivă, care este urmarea genocidului planificat de Azerbaidjan, nu a fost un război adevărat în care poporul armean ar fi putut să-și demonstreze bravura și temeritatea.
Acest război merge dincolo de ciocnirea între integritatea teritorială și dreptul la autodeterminare, concepte oficiale revendicate de fiecare dintre părți?
Ne puteți urmări și pe Google News
Da, desigur, el este din punctul meu de vedere prima bătălie dintr-un război al civilizațiilor pe care imperialismul islamist al lui Erdogan, între alți șefi, îl duce împotriva unei civilizații iudeo-creștine degradate, care, prin ura de sine activată de islamo-stângiști și de o parte din stânga franceză, urmată în aceasta de o parte a dreptei, face o parte din treaba dușmanilor săi.
Ceea ce se întâmplă în Armenia trebuie pus în legătură cu atentatele care se tot adună pe pământul european de zeci de ani.
Data de naștere a acestui război contemporan al civilizațiilor este în mod evident 1989, când Salman Rushdie a fost condamnat la moarte printr-o fatwa iraniană pentru că a publicat un roman pe care ayatollahul Khomeiny l-a blamat fără măcar să-l citească: ce a făcut Occidentul pentru a riposta? Nimic. Au existat chiar intelectuali francezi care au găsit justificări pentru condamnarea la moarte.
Recomandările noastre
