"Dacă aici se fură aşa, vă daţi seama ce e în ţară?"

Duminică, seara a căzut ca un monstru peste Jilava.

Un domn, lac de sudoare, aleargă înspre noi, traumatizat: „Nu mai bine intrăm noi puţin în casă, unde e mai sigur?“. Aşa ne-a prins seara într-un sediu ad-hoc de campanie al „opoziţiei“ (în Jilava la putere e PNL-ul), în viluţa unui preşedinte de partid care n-a vrut să apară cu poză, nume şi prenume în ziar, pentru că „alegerile trec, dar eu rămân cu primarul PNL-ului pe capul meu“.

Capul preşedintelui de partid vâjâie de griji. I-au apărut şi băşici mici, gri, pe frunte, „de la stresul enorm, mă macin îngrozitor înăuntrul meu. Spuneţi şi voi dacă e normal?“. Nu e.   „Pe ceaţă se dau bani pe stradă, că nu se vede“  Seara e ca un monstru pentru că, după o zi de „turism electoral“ la turaţie maximă, spaima atinge cote apocaliptice. Preşedintele anonim de partid e înfricoşat: „Acum, că e întuneric şi e şi ceaţă, se vor da bani pe stradă, că nu se vede“. Şi disperat: „Am pierdut controlul electoral chiar şi asupra familiei personale. Nici mama n-a votat cu noi!“. Suntem ca într-o piesă de teatru absurd şi real. Se enervează, după care se calmează brusc şi pare un om mare alcătuit doar din miere. Îşi îndeamnă odrasla: „Tati, nu vrei tu să te duci la vot?“. Odrasla nu vrea: „Nu mă duc, că e urât afară“. „Hai, mă, hai, că dacă nici noi... Ia-ţi gagica şi du-te“. „Nu pot, că e minoră“. Aici urmează o discuţie care cuprinde aspecte despre relaţiile cu minore, aspecte care nu pot fi reproduse într-un jurnal aşezat în piaţă pe segmentul „quality“. „Şi noi am făcut rele, mă înţelegi?“

Laptopul nostru nu e bine văzut: „Şi în cutia asta ce e? Scrieţi în ea? Interesant...“. Glume, hohote de râs, atmosferă destinsă. Domnul preşedinte a schimbat mai multe partide, probabil nu se regă sea ideologic. Are trei telefoane („din toate reţelele“), sună cunoscuţii şi - iar numai miere - îi îmbie să meargă la vot. „Nici nu mai contează cu cine votaţi, numai mergeţi, oameni buni!“. Spiritul civic e foarte apreciat în Jilava. Doar „Ţigănia“, cartier complicat, aflat în raza de acţiune a microbuzelor electorale, pare că scapă acestei logici: „Acolo totul se cumpă ră: dai milionu’, iei votu’“. E simplu. De ce e bătaie mare în Jilava? „Aici, la noi, a mers vrăjeala cu pământu’, cu terenuri, în ultimii patru ani, a mers bine, dar de acum, dracu’ ştie cu criza asta...“. Şeful campaniei se frământă pe scaun: „Şi noi am făcut rele, mă înţelegi? Dar cu ăştia (n.r. - PNL) nu se mai poate! Îşi bat joc de legislaţia în vigoare“. Un fel de „Ce ţară, ce moravuri!“, varianta 2008. Preşedintele se freacă peste bubele gri, de la stres: „Aici parcă se bate Kenya cu Tanzania, ne furăm între noi, de parcă n-am fi oameni. Dar bani, noi n-am dat, aşa să povestiţi, da?“. După care, ca o linişte peste scena unui teatru mic, de provincie, coboară această dilemă incomensurabilă. „Domnilor (preşedintele se încordează, transpiră), dacă aici, la doar 17 kilometri de Palatul Cotroceni, se fură aşa, vă daţi seama ce e în ţară, cum e mai departe, la sute de kilometri, până la Vaslui! Doamne-Dumnezeule...“.

Locul din România în care pietrele își strigă tristețea. Are o legendă fantastică

Megaproiectul lui Ceaușescu, readus la viață. Lucrările au fost începute în 1987

CULISE

Campanie cu bătaie multă, ca în filmele cu Van Damme   În Colegiul 3 Ilfov pentru Camera Deputaţilor (Colegiul 2 pentru Senat) a fost o campanie electorală de o frumuseţe rară. Ca în filmele cu Van Damme. Mulţi pumni s-au lăsat pe uliţele din Jilava sau Chiajna, unde s-a jucat „golf electoral“ („aici au fost cazuri deosebite, în care s-au folosit crosele de golf“). Ceva din culise lasă să scape Marin Anton, prim-vicepreşedinte PDL Ilfov, posesorul unui superb BMW, de teren, culoare deschisă. A fost victima câtorva coincidenţe interesante: „Eu am BMW-ul ăsta, primaru’ din Jilava, Adrian Mladin, are un Lexus Alb. Când mergeam în «Ţigănie», în campanie, ne confunda lumea, că ce ştia ea, vedea două «gip-uri» şi zicea că suntem din aceeaşi barcă. Şi-mi spuneau tot, cât s-a promis, cum se împart lemnele, mă luau şi la rost...“. În ziua alegerilor a fost haos. Martori anonimi, „de frică de consecinţele care pot ca să vină“, ne-au povestit acest episod ca dintr-un film de comedie cu regizor în zi de graţie: „A trebuit să vină domnu’ Neţoiu, cu domnu’ Palade şi cu domnu’ Ţociu (n.r. - comicii au făcut parte din echipa candidatului PSD la deputăţie), să-l ia la rost pe Mladin (n.r. - primarul PNL din Jilava), ca să se potolească, să oprească microbuzele electorale“. Se povesteşte că, „certat bine de domnu’ Neţoiu“, primarul n-a zis decât atât: „Îmi pare rău, s-a întâmplat...“

EPILOG „Ce mai stai, se mai dă ceva?“ Trebuie să plecăm: ultima ţintă e Ciorogârla scăldată în ceaţă. În faţa primăriei din Jilava, două ţigănci sparg seminţe. Prima: „Ce mai stai, acilea’şa, fa, se mai dă ceva?“. A doua: „Uite că mai stau, că-l iubesc pe dom’ primar. Care e problema?“. Prima: „Şi cu cine ai votat?“. A doua: „Cum, cu cine? Cu «Ciuma» (n.r. - liberalul Hubert Thuma, candidat la deputăţie). Ne-a învăţat domnul primar, mânca-i-aş inima lui“.